În plină pandemie, când aproape jumătate de personal medical al spitalului din Arad a ales „să dea bir cu fugiții” de frica virusului, atât voluntarii de pe ambulanțe, cât și studenții de la medicină se luptă benevol pentru salvarea vieților răpuse de boală.
Din dorința de a face bine, un arădean, voluntar pe ambulanța SAJ și în același timp, student la Școala Postliceală Sanitară, ne declară cu câtă pasiune pornește zi de zi să salveze vieți și cât de împlinit se simte atunci când pacientul începe să se simtă mai bine.
„Nu aș putea să mă simt mai împlinit decât atunci când văd cum se vindecă un pacient sub ochii mei. E ceva extraordinar, iar această meserie o fac cu tot sufletul. Și nu, nu mi-e frică de acest virus, sunt vaccinat, am echipament de protecție și nici nu aș avea timp să îmi fie frică. Mă gândesc doar la faptul că pacientul meu trebuie să trăiască”, ne-a mărturisit Ambrus Kálmán, voluntar SAJ.
Condusă de aceeași dorință de a salva vieți și înzestrată de mult curaj, o studentă în anul 4 la medicină ne declară cu promptitudine că pentru această meserie trebuie să te naști și să ai o vocație „Da, am curaj! Nu mă împiedică acest virus să dau înapoi, de aceea am ales facultatea aceasta și de aceea am ales meseria aceasta, ca să ajut oameni.”
De asemenea, o altă studentă în anul 5 la medicină, ne relatează cu mult devotament în glas că dorința ei pentru a ajuta oameni nu se compară cu frica pe care ar putea-o avea pentru acest virus nou apărut „nu mă sperie gândul deoarece nu am simțit frică și chiar dacă aș simți-o, aș vrea ca dorinta de a ajuta să fie mai mare decât frica pe care aș putea să o am cu privire la propria-mi viață. Îmi face plăcere să ajut și să fiu folositoare. Ca urmare vreau să profesez în spital chiar și în situația actuală”.
