Ceea ce era de așteptat s-a întâmplat. Prețul gigacaloriei a fost majorat de aleșii locali. Deși existau unele voci care speculau că hotărârea putea să nu treacă, șansele erau, realist vorbind, infime. Asemenea pasagerilor de pe Titanic, când acesta s-a lovit de aisberg. Astfel începând cu data de 1 decembrie, prețul este de 1156,06 lei/ gigacalorie (cu TVA),  cea mai mare parte a acestei majorări, fiind acoperită printr-o subvenție în sumă de 758,06 lei/gigacalorie. Populația va plăti 398 lei/gigacalorie, față de 280 lei cât plătea până acum. Așadar creșterea pentru consumatori va fi de 42%. Totuși, este bine să mai redăm filmul evenimentelor pentru a vedea cum s-a ajuns aici. Contextul mondial este că au sărit în sus prețurile gazelor și al electricității. Certificatele verzi, al căror preț a explodat sunt și ele „de vină”. Nu doar ele. Însă România și-a tăiat și singură craca de sub picioare. Am închis Mintia care asigura cam o zecime din producția de energie electrică, renunțăm la cărbune până în 2030. Nu mai spunem că avem o producție importantă de gaze naturale. Așa că prețul  ar trebui să fie unul mult mai accesibil pentru noi. Că doar nea Gheorghe de la Sânmartin nu s-a conectat la bursa din Viena a gazului. Asta în timp India și China au spus la Glasgow că vor adopta programul de reducere a emisiilor „în ritmul lor”. În limbaj diplomatic. Mai pe șleau: la Paștele cailor. Și sunt doar doi din primii cinci poluatori ai lumii. Dar mai aproape de noi este Polonia, care a spus că nu poate renunța la cărbune până prin 2050. România, ca țară s-a grăbit să  miște „din coadă”, acum când suntem în fundul go.l O situație de care doar conducătorii sunt de vină. Dar ăsta e contextul general. Să vedem cum rămânem noi, cei care plătim până la urmă „nota de plată”.

Ce avem noi, dar și alții ?

La Arad situația la acest moment, potrivit datelor CET Hidrocarburi Arad, sunt racordate la rețeaua centralizată de energie termică un număr de circa 25.000 de consumatori. Apartamente, dar și creșe, grădinițe, școli, spitale, instituții publice. La Revoluție, datele spun că erau legate la încălzirea centrală aproximativ 46.000 de imobile. Însă, chiar dacă prețurile gigacaloriei s-au majorat sensibil, există un oraș unde acesta a scăzut. Da, ați citit bine. Vom da pentru exemplificare, pulsul și altor orașe și prețurile practicate. Locuitorii din Cluj-Napoca plătesc în mod real doar 38% din costul gigacaloriei, respectiv 278 de lei din totalul de 739 lei. Prețul vechi era de 242 de lei, creșterea fiind de doar 15%. Și oamenii din Brașov  vor plăti 35% din valoare, adică 264 de lei, din totalul de 763 lei. La Oradea prețul facturat populației va fi de 396,4 lei. Adică cu 1,6 lei mai mic ca la Arad. Asta după ce s-au băgat circa 100 milioane de euro în modernizarea CET Oradea.  Acum vin premianții:  cei din București vor avea de plată doar 29% din total, adică 280 de lei pe gigacalorie din costul real de 986 lei. Sucevenii plătesc efectiv tot 240 de lei, reprezentând aproximativ jumătate din costul gigacaloriei, preț care a rămas neschimbat, ba chiar la începutul acestui an a fost scăzut. La Suceava cazul este și mai interesant. Municipalitatea a concesionat un teren și un investitor a făcut o centrală termică pe biomasă, în special resturi de lemn. Sigur, Suceava este cel mai împădurit județ din România, dar ideea rămâne. Asta în timp ce locuitorii municipiului Ploiești vor achita 222 lei/gigacalorie din totalul de 520 lei. Nu în ultimul rând, municipalitatea din Bacău oferă unul dintre cele mai mici tarife de energie termică în sistem centralizat, populația va plăti doar 190 de lei din totalul de 480 de lei, cu o subvenție de peste 60% de la bugetul local. Ce e de observat? Suntem lideri la prețul gigacaloriei. Plătim mai mult cu circa 100 de lei pe gigacalorie decât  la București și Cluj, orașe cu cele mai mari salarii  medii din țară, mai mult decât față de Suceava,  Ploiești și Bacău. Astfel, dacă la două camere factura medie era de  500 de lei, acum aceasta va fi de peste 700 de lei. Și asta în condiții meteo… decente, cum sunt cele de acum, fără temperaturi foarte scăzute. Însă, totuși și ca logică economică, dintr-un preț transportul și distribuția unui produs nu poate fi mai scump decât valoarea produsului. Pe urmă sunt mari diferențe de prețuri între diferite orașe. Ce ar mai fi de spus? Dacă la salarii medii, Aradul nu este în top, la prețul gigacaloriei în mod cert da. Vorba unui fost lider local, care a trecut pe la Popa Șapcă: „Aradul este în față”! Halal să ne fie…

Recomandările redacției