Vot de blam

Și a trecut și ziua de 11 decembrie, ziua în care românii au fost chemați la vot pentru a-și alege reprezentanții în Parlament. Când scriu aceste rânduri nu dispun decât de rezultatele parțiale ale
unui sondaj de opinie realizat pentru PSnews.ro și Antena 3 de Curs și Avangarde, care arată că PSD se află pe primul loc, la mare distanță de PNL și USR, dar și că, în a doua parte a zilei de ieri, cele două formațiuni de dreapta au început să crească, ceea ce este pe undeva normal, având în vedere că electoratul lor tradi­țional nu merge la vot dimineața. O certitudine este însă că, tot în prima parte a zilei de ieri, județul Arad se afla printre ultimele județe din țară într-un top al prezenței la urne. Cum Aradul este de regulă un județ care votează cu dreapta și acest lucru ar fi pe undeva explicabil. Nu trebuie uitat însă că foarte mulți arădeni locuiesc la sate, unde, de regulă, oamenii preferă să voteze de dimineață sau după ce ies de la biserică, nu de alta, dar vor să știe că au scăpat de-o treabă…
În cele ce urmează nu mă voi referi la cei care au fost la secțiile de votare și au pus ștampila pe un candidat sau altul. Sunt oameni care și-au exercitat un drept constituțional și au crezând că X sau Y îi va reprezenta așa cum trebuie în Parlament. Voi scrie în schimb despre cei care nu au mers la vot pentru că și-au dat seama că nu au cu cine vota, persoane care au dat astfel un vot de blam tuturor candidațiilor. Conform dicționarului limbii române, votul de blam reprezintă o sancțiune prin care o colectivitate organizată își arată dezaprobarea față de o faptă nedemnă a unui membru al ei. Extrapolând puțin, în cazul de față votul de blam este sancțiunea dată de alegători politicienilor care și-au bătut joc de țara aceasta în ultimii 26 de ani. Cei care nu erau nevoiți să facă eforturi deosebite să meargă până la o secție de votare și totuși au preferat să nu facă acest pas au procedat astfel, cred eu, din lehamite. Și îi înțeleg perfect. Pentru că și mie mi-e lehamite, mi-e chiar greață de majoritatea politicienilor care
s-au milogit pentru a ne obține votul. Dacă este vorba de foști deputați și senatori care nu au făcut nimic în timpul pe care l-au petrecut pe la București pe banii noștri, mesajul nostru către ei ar trebui să fie „Plecați de-aici”, cum scria poetul Adrian Păunescu în „Marș de Adio (colegilor mei mârlamentari”).
Dacă este vorba de acei traseiști despre care scriam în numărul de vineri al ziarului nostru, mesajul ar trebui să fie „La muncă băieți, nu la întins mâna”, chiar dacă unii dintre ei se vor supăra iar pe noi și ne vor transmite din nou acest lucru. Noi le vom transmite la rândul nostru că nu ne pasă de ei, pentru că nu dăm doi bani pe astfel de politicieni, care își schimbă partidele după cum le sunt interesele. Poate, în viața de zi cu zi sunt oameni deosebiți, poate sunt familiști convinși, poate sunt oameni de afaceri onești, poate nu au luat în viața lor niciun comision care să-i aducă în atenția Justiției, poate că nu au nicio legătură cu servicii străine de informații, dar lipsa lor de stabilitate îi face nedemni să se afle pe orice listă de candidați.
Dacă este vorba despre „lideri naționali” cărora Aradul le-a rămas prea mic, cum este cazul „Marelui Om de la Primărie”, care în loc să se preocupe de problemele locuitorilor municipiului, în loc să participe la ședințele Consiliului Local Municipal, să stea de vorbă cu Opoziția locală, preferă să fugă la București, pentru a salva onoarea liberalilor, mesajul ar fi că trebuie să fie ceva mai realist și că „ulciorul nu merge de multe ori la apă”, și că daca va continua pe aceeași linie,  riscă ca tura viitoare să nu mai aibă de unde pleca spre Capitală.
În ceea ce-i privește pe social-democrați, aceștia trebuie să înțeleagă că deși au câțiva primari buni, cum ar fi
Gheorghe Burdan la Chișineu-Criș, Dan Pocrișer la Pâncota, Ioan Turcin la Păuliș, mai au încă mult de muncă în județul Arad, iar forța lor organizatorică lasă de dorit, în comparație cu cea a liberalilor, moștenită de la democrat-liberali.
Despre USR nu ar fi prea multe de spus, doar că, acei candidați care se vor vedea cu saci-n căruță, pe drum spre Camera Deputaților sau spre Senat, ar face bine, dacă tot au fost arădeni care au riscat mergând pe mâna lor, să deschidă ochii cât cepele când vor susține anumite inițiative ale propriului partid, să nu fie cumva menite să vină în sprijinul unor interese străine…
În încheiere, vă las să citiți poezia „Marş de Adio (Colegilor mei mârlamentari)” scrisă de Adrian Păunescu, pe care le-o dedic tuturor palavragiilor care se cred de neînlocuit sau chiar bărbați de stat (n.r. – femeile parcă sunt ceva mai serioase) fie că au obținut scaunul mult visat, fie că au eșuat.
„La muncă, derbedei, că trece anul/ şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul./    Făceaţi pe democraţii cei cucernici,/ P…da  mamii voastre de nemernici./ Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine/ şi-apoi convingeţi-vă că e bine/C-aţi luat o ţară de mai mare dragul/ şi i-aţi distrus averile şi steagul./ S-ajungem colonia de ocară/ care-şi va cere scuze în maghiară./ Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,/ aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici./ Şi, prin vânzări de ţară infernale,/ aţi omorât cu voia animale./ La greul greu care mereu ne-ncearcă,/ răspundeţi cu un greu de moarte, parcă./ Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu/ întoarceţi România-n Evul Mediu./ Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,/ v-aş desena cu acul, să vă sperii./ Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,/ ci credite din călimări străine./ Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina/ şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina./ Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul/ s-au compromis negustorind Ardealul./ De unde sunteţi, mă, din ce găoace,/ cum v-au putut părinţii voştri face?/ Ce condimente le-au picat în spermă/ de e trădarea voastră-atât de fermă?/Aţi pus nenorocita voastră labă/ pe-această tristă ţară Basarabă./ Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul/ s-o faceţi curva voastră de serviciu./ Mimaţi respectul pentru cele sfinte,/ dar vindeţi şi pământuri şi morminte./ Aţi inventat examene severe,/ supunere poporului spre-a-i cere./ Şi toată zbaterea a fost degeaba/ că-n nas mai marii v-au închis taraba./ Minciuna voastră v-a adus pe scenă,/ actori într-o politică obscenă./ Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,/ ia cereţi-vă puţintel, afară./ Decât să vă trimită ţara noastră,/ mai bine mergeţi voi în mama voastră./ Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,/şi nu albanizaţi această ţară./ Băgaţi viteză, că vă trece anul/ şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul./ Şi ce vă pot eu spune la plecare/ decât lozinca lui Fănuş cel mare:/Nenorociţilor, se rupe şnurul, «La muncă, la bătut ţăruşi cu c…l!»”