Multe le-au trecut prin cap politicienilor români, multe le mai trec încă. O idee nouă de cînd cu democraţia şi care le frămîntă circumvoluţiunile de duhneşte-a encefal pané este cea de-a legifera obligativitatea votării. Altfel spus, ei vor morţiş să-i votăm, chiar dacă oamenii nu mai vor deloc să piardă vremea de pomană o zi-ntreagă pentru-a legitima nu prin votare, ci prin prezenţă, o clasă care numai clasă nu-i, ci mai degrabă şleahtă. Cum ei sînt cîteva mii (hai să fiu generos şi s-admit că-s zeci de mii), iar noi sîntem milioane, ei ne vor impune nouă voinţele lor, c-aşa-i democratic: ce vor cîteva sute de nesătui, devine lege pentru milioanele de flămînzi şi zdrenţăroşi şi nespălaţi şi proşti.

Amintita idee era previzibilă, dat fiind că alegătorilor li s-a acrit de alegeri, de votări şi de politicieni, iar pe politicieni i-apucă groaza că absenteismul ar putea duce la invalidarea alegerilor, ceea ce ar fi totuna cu schimbarea obligatorie a sistemului. Bine ştiind că prezenţa la urne nu-l decide pe ales, ci-l legitimează chiar dacă-i ales prin fraudă sfruntată, dragii noştri parlamentari, reprezentanţii noştri (nu-i aşa?), vor cu tot dinadinsul să-i legitimăm chiar dacă nu vrem. Pentru asta clocesc o lege care să ne sece buzunarele oricum pline cu vînt, fiindcă dacă votarea va deveni obligatorie prin lege, absenţa se va sancţiona fie contravenţional (ceva-n genul „n-ai marcat votu’, decartează banu’ şi ţine-ţi botu’!), fie penal. Cum nu cred că ăştia ar fi-n stare să bage-n puşcării vreo zece milioane de oameni (exceptînd cazu-n care ţara ar fi declarată prin lege puşcărie), rămîne viabilă soluţia scoaterii de bani din buzunare seci de-alegători care nu mai vor să voteze păcălici din patru-n patru ani.

La urma urmei pot fi de-acord cu obligativitatea votării pe care-o dospesc în taină primii (primele) cinci sute şi ceva de bărbaţi şi de femei ai (ale) ţării, dar pentru asta fac o piruetă şi-ntreb răcnind în şoaptă: cine sînteţi voi, mă, să mă obligaţi pe mine să-mi lepăd votu-n urnă pentru-a mi-l confisca apoi 4 sau 5 sau 6 ani? Cine vă credeţi, mă, de faceţi numai ce vor interesele voastre fără să ne-ntrebaţi nimic pe noi, ăştia de la talpa ţării şi de sub tălpile voastre? Ce soiuri de Dumnezei vă-nchipuiţi voi pe voi cînd v-admiraţi voi pe voi în sticlele-argintate şi smolite?

Nu vot obligatoriu, cumpărătorilor de voturi pe zahăr, pe ulei, pe făină, pe pungi de plastic, pixuri, brichete şi promisiuni frumoase dar deşarte, ci control total asupra voastră, asta să legiferaţi! Daţi-ne-napoi dreptul de proprietate asupra votului! Daţi-ne dreptul de-a vă retrage votul fără motiv, aşa cum vă şi votăm fără motiv (fiindcă minciunile pe care le-ndrugaţi în campanii electorale şi-ntre ele nu-s motive de-a vă alege)! Daţi-ne-napoi dreptul de-a vă da afară din Parlament prin retragerea votului! Daţi-ne dreptul de-a vă negocia salariile cu noi, ăştia de vă alegem, şi anulaţi-vă dreptul de-a vi le fixa voi cum vă tună capu’, că doar noi vă plătim pe voi, nu voi pe noi, şi voi vă milogiţi de noi să vă votăm (încă n-am văzut electori închinîndu-se la vreun politruc pentru-a-l îndupleca să se facă parlamentar!). Abia după ce ne veţi da prin lege aceste drepturi (şi-altele, dar mai las şi pe-altădată), aveţi voi dreptul de-a ne obliga să votăm! Pîn-atunci însă, n-aveţi decît să ne suportaţi dreptul pe care ni-l asumăm, pe care nu ni-l puteţi lua decît luîndu-ne vieţile şi pe care-l clama din rărunchi Panait Istrati: cel de-a vă huidui pe unde vă vom prinde şi cum ne-o veni la gură.

Recomandările redacției