Vremea clarificărilor

Alegerile europarlamentare nu sunt privite cu prea mare interes de către cetăţenii români. N-ar trebui să fie aşa, mai ales pentru un stat în care jumătate din forţa de muncă activă populează şantierele sau exploataţiile agricole din Franţa, Italia, Germania, Spania, Portugalia sau din alte state europene dezvoltate. Lipsa educaţiei civice, pe de o parte, şi campaniile electorale negative interne – pe de altă parte – au condus la această apatie autohtonă în ceea ce priveşte alegerile europarlamentare. Cu toate acestea, pentru câţiva dintre pre­şedinţii partidelor politice autohtone alegerile pentru desemnarea deputa­ţilor în parlamentul de la Bruxelles capătă o importanţă de-a dreptul… exis­tenţială. Unul dintre liderii politici care se confruntă cu această situaţie este preşedintele PDL-ului, Vasile Blaga. Ajuns în această poziţie preşedinţială printr-un joc al întâmplării şi strecurat în Parlamentul de la Bucureşti după o adevă­rată loterie bănăţeană, vecinul nostru bihorean este pur şi simplu obligat să ridice partidul peste pragul de douăzeci de procente la europarlamentare. La fel stau lucrurile şi în cazul lui Crin Anto­nescu, alt lider care şi-a anunţat demisia în cazul unui eşec electoral al liberalilor români. Spre deosebire de alegerile locale sau prezidenţiale, unde candidaţii poartă aproape în exclu­- sivitate vina unui potenţial eşec, în cazul alegerilor generale sau europene întreaga responsabilitate cade în sarcina preşedinţilor de partide. Prin urmare, dacă demo­crat-liberalii nu sar de două­zeci la sută, Vasile Blaga îşi va depune demisia. La fel va trebui să proce­deze şi Crin Antonescu, deşi pre­şedintele PNL-ului ar putea să-şi amâne scadenţa, motivând că este unul dintre candidaţii cu şanse la alegerile prezidenţiale din toamna anului în curs. Oricum, n-ar fi pentru prima oară când urmaşul brătienilor s-ar răzgândi cu totul, mai ales dacă avem în vedere „răz­gândeala” crin-antonesciană din vara anului trecut, de când cu eşecul debarcării lui Traian Bă­sescu de pe tronul palatului din Dealul Cotrocenilor. Una peste alta, vara politică românească se anunţă a fi una extrem de înfierbântată. După alegerile europarlamentare şi după scandalul cu înlocuirea preşedinţilor de partide care n-au sărit peste scorul la care s-au angajat, urmează declanşarea campaniei prezidenţiale. Pe partea stângă vom avea un singur candidat, practică post-comunistă deja consacrată a socia­liştilor români. Pe partea dreaptă, câte orgolii – atâţia candidaţi. Tot o practică bine consacrată a formaţiunilor politice de dreapta din România…