Devălmășia de două’ș cinci de ani care­-a urmat debandadei declanșate cu măiestrie­n decembrie a însemnat, înseamnă încă și va mai însemna preț de cîteva generații, vremea deconspirărilor. E drept c-a­nsemnat și multe alte cele. Numai vremea cinstei, a onorului și-a omeniei n-a fost să fie, și nici nu va fi în viitorul cît de cît previzibil.
Cum nu mi-am propus să enumăr vremile ticăloșiilor, că-s prea multe şi răsărite-n prea scurtă vreme, revin la-nceputuri, adică la vremea deconspirărilor. Data exactă pe care mi­-o amintesc aproximativ e seara zilei de 12 ianua­rie 1990, secunda-n care-o fetișcană pe care-­o ardea revoluția la măruntaie a răcnit de pe un TAB că „Ce-ai făcut dumneata în ultimii cinci ani, domnule Mazilu?”. Ăla a fost începutul. A urmat apoi o serie grețoasă, aparent interminabilă, de „Ce-ai făcut dumneata în ultimii cinci ani, domnule/doamnă…”. Fenomenul a generat întîmplări hazlii (unele), dramatice (altele), și de rîsu’ curci­lor (cele mai multe). Dintre cele care-au provocat rîsul isteric al amintitelor înaripate amintesc autodeconspirarea lui SRS (care şi-a mărturisit colaborarea cu Securitatea, de unde i s-a tras po­recla „Ciripoi”). Peste ani, i-a venit și condam­narea la puşcărie, pe cînd era ditamai senatorul liberal, deci persecuția politică e mai mult decît vizibilă. În zilele noastre, o deconspirare de zile mari a fost autodeconspirarea colonelului Robert Turcescu (zicea MapN, da’ Turcescu nega), ca ofiţer acoperit al MApN (zice Turcescu, da’ MApN neagă).
Şi mai în zilele noastre, prezidentul Traian Băsescu a deconspirat că premierul Victor Ponta a fost ofiţer acoperit al SIE, dar SIE zice că nu ştie, iar Ponta nu-şi mai aduce-aminte.
O fi fost, n-o fi fost, nu ştiu. Nici n-are importanţă dac-a fost au ba. Ce interesează este faptul că deconspirarea ofiţerilor acoperiţi a devenit o modă la nivelele cele mai înalte din aparatul statului: lepădarea izmenelor în public şi aruncarea cu ele-n capul cui trebuie, la ceas de ananghie. Mă mai interesează că peste tot în lume, deconspirarea unui agent acoperit se pedepseşte cu temniţă grea dacă „transpiră”-n public, şi cu dulcele glonţ al patriei dacă publicul n-a aflat încă. E şi firesc să fie-aşa: deconspi­rarea unui truditor neştiut pe ogorul minat al securităţii naţionale este act de trădare şi trebuie sancţionat ca atare.
Admit că Ponta a fost ofiţer acoperit (poate că încă mai este), ceea ce nu-i nici ilegal, nici ruşinos, ba dimpotrivă. Deconspirarea lui îl descalifică pe Traian Băsescu şi ca preşedinte de stat, şi ca patriot, dar îl califică la o judecare scurtă şi definitivă, pentru trădare; Băsescu deconspirîndu-l pe Ponta nu-i cu nimic mai breaz decît Pacepa punînd pe masa serviciilor americane secretele Securităţii statului român.
Aşadar, sesizaţi-vă procurori şi porniţi cerce­tarea, că patria-i mai presus de mine, mai presus de voi, mai presus chiar şi decît Traian Băsescu.
Zic şi eu precum demult cronicarul: „Te-ai hainít, Măria Ta”, şi dai cu ghioaga trădării în scuturile ţării, şi nu te-om ierta nici noi, ăştia de jos, nici istoria, deşi de istoria viitoare a ţării nu te doare nici în şapcă, fie ea de marinel inconştient sau de vieţaş incurabil.

Recomandările redacției