Pentru atât de greu-încercatul chibiț arădean, cele două zile de fotbal trăite aici în jurul Cupei Hagi sunt o adevărată încântare. Cine n-a fost ieri pe stadionul Francisc Neuman are toate motivele să regrete. Are ocazia să vadă, pe viu, astăzi, cum stau lucrurile. Și să-și amintească de ce i-a plăcut cândva fotbalul.
Jocul copiilor e pur. Ei se bucură la fiecare pasă reușită, trăiesc incredibil golul și plâng sfâșietor atunci când văd mingea în poarta echipei lor. Zâmbesc când văd aparatul foto și spun sincer că vor să câștige când reporterul cu microfon și cameramanul se apropie.
Iar sistemul e organizat cum trebuie. Hagi a fost contestat când antrena, nici nu avea cum să fie altfel, românul e numărul unu la aruncatul vorbelor cu și mai ales fără folos. Dar Cupa pe care o patronează se desfășoară ireproșabil. I-a dat o anvergură mare, iar televiziunile și ziarele centrale încearcă să mai contrazică impresia că nu trăiesc doar pentru a ne spune cine l-a mai vizitat pe Gigi Becali. Finul lui Hagi, apropo, dar nu contează, sincer, în contextul de aici. Aici e fotbalul curat, i se vede esența.
Vara trecută, la o poveste cu Arpad Cserneczky, campion cu Atletico în 2012. Antrenorul a relatat în detaliu cât de bine e pus totul la punct, începând cu ce doare cel mai tare, partea financiară. La turneul final, totul e suportat de Hagi, cu excepția transportului. Arbitrii sunt aleși cu atenție, informările către presă sunt făcute la timp și în detaliu, copiii învață cum e cu expunerea publică, sunt pozați, intervievați. E, practic, un prim contact cu ceea ce reprezintă fotbalul adevărat, pe care Hagi îl știe, pentru că l-a jucat la cel mai mare nivel.
Tânărul antrenor a lansat atunci o întrebare interesantă: cum ar fi ca și celelalte categorii de vârstă să fie „preluate” de fotbaliști emblematici ai României? Gen Dan Petrescu sau Gică Popescu. Răspunsul e simplu, dacă ei ar proceda la fel ca Hagi, ar fi primele semne de însănătoșire ale unui sistem bolnav de atâta vreme.
Acum trei ani, alt fotbalist al Generației de Aur a avut o idee bună. Ionuț Lupescu a propus și organizat un campionat național al selecționatelor județene formate din copii sub 16 ani. „Așa l-au descoperit francezii pe Barthez”, povestea Lupescu. Aradul a fost acolo, băieți din Vinga, Sânpetru German, Ineu, Beliu, Lipova au venit lângă arădeni și au văzut cum e să interacționezi cu alte zone, cum e să stai în cantonament, să te integrezi din mers într-un grup, lucruri pe care poate nu toți aveau ocazia să le facă la echipele lor. Între timp, Lupescu a plecat din sistem, ajungând să lucreze la UEFA. Iar ideea nu i-a conti­nuat-o nimeni.
Hagi i-a dat și îi dă în continuare înapoi fotbalului ceva. Lupescu i-a dat și el. Doar ei și alții ca și ei pot face diferența la nivel mare, nu așteptați vreodată minuni de la alții.

Lasă un răspuns

Recomandările redacției