zdrentan1Spre deosebire de alți componenți ai lotului ineuan care au încăput pe mâna antrenorilor de abia la 13-14 ani, Dacian Zdrențan are abecedarul sportului-rege. Cu sacrificii, adică naveta  între Ineu și Arad și sprijinit necondiționat de părinți, fundașul dreapta a  descoperit tainele fotbalului la UTA de la 7 ani, sub comanda lui Romeo Vurdea. Trei ani mai târziu a trecut la Atletico. Aici a fost pregătit de profesorii Marius Demian și Cristian Păcurar și ulterior și de Francisc Tisza, însă în această vară chemarea orașului natal a fost puternică. Fotbalistul de 17 ani a fost împrumutat în primă fază doar pînă în această iarnă pe Crișul Alb, dar – probabil – înțelegerea va fi prelungită dacă nu chiar definitivată
– Dacian, cum a fost impactul cu Liga a III-a
– Destul de greu și nu doar pentru mine, cât și pentru ceilalți colegi de-ai mei mai tineri. Diferența e mare între competițiile de juniori și cea de seniori, unde evoluează formații experimentate și puternice mai ales din punct de vedere fizic. Valoric, doar 3-4 echipe sunt clar peste celelalte, dar cel puțin în cazul meciurilor noastre, experiența și adaptarea la o viteză superioară de joc, au făcut diferența
– Ai început sezonul ca titular, însă câteva probleme te-au ținut pe margine 3-4 etape..
– Într-adevăr, o mai veche accidentare la gleznă a recidivat, iar apoi, la meciul cu Giarmata am primit acel cartonaș roșu și am fost suspendat. Nu sunt un jucător agresiv, niciodată în cariera mea nu am mai fost eliminat, dar atunci așa a fost să fie. Terenul era ud, eu am alunecat și involuntar am ajuns cu talpa pe genunchiul adversarului. Îmi pare rău că mi-am lăsat echipa în zece atunci încă din primele 25 de minute și că nu am apucat să evoluez împotriva UTA-ei
– Ați fost destui jucători tineri care v-ați bucurat de încrederea clubului într-un eșalon, totuși, destul de pretențios.
– Pentru asta trebuie să-i mulțumim în primul rând antrenorului. Cristian Sculici știe să vorbească cu noi, să ne motiveze, să nu ne certe prea rău când pierdem sau greșim, mă bucur că am ocazia să lucrez cu el. Nu știu câți antrenori ar fi plecat la drum cu un lot de jucători atât de tânăr, dar iată că el a avut curajul și-i mulțumim pentru asta.
– Ce îți propui ca fotbalist?
– Ca fiecare, cred, să ajung cât mai sus. Dacă Ineul va ajunge să evolueze peste doi-trei ani în Liga a II-a mi-ar plăcea să fac și eu parte din acea echipă. Mai departe, nu știu, sper să fiu sănătos și să strâng cât mai multe me­ciuri în picioare la un nivel cât mai bun.
– Ai un model în fotbalul mare?
– De mic copil îmi plăcea foarte mult Allesandro Nesta, un fundaș puternic, elegant și foarte serios. A contat, pro­babil, și că sunt suporter al lui AC Milan.

Recomandările redacției