Odată cu încălzirea vremii, pe ogoare și în grădini, a început munca. Unii au mână de lucru, fie pentru că lucrează în asociații sau sunt familii numeroase și în putere. Darsunt tot mai mulți  care au nevoie de ajutor pentru aceste lucrări. Din păcate de mai mulți ani, în fiecare primăvară sau toamnă, este aceeași poveste. Există două categorii de personaje în această poveste: unii care se plâng că nu găsesc oameni la lucru cu ziua, alții spun că 150 lei pe zi sunt prea puțini bani și nu merită să muncească pentru atât. Problema cu zilierii există de cel puțin  10 ani la noi.

Mulți au case la țară și un bucată de grădină pe care de multe ori nu pot să-l muncească fără ajutor. Până acum câțiva ani se apela la zilieri. Iar în zonele rurale existau mulți oameni care preferau să meargă la sapă sau la strâns recolta pentru câțiva lei, mâcare și băutură. Acum mulți se plâng că nu mai găsesc oameni pentru activitățile agricole, iar cetățenii preferă să stea pe ajutorul primit de la stat prin birturile sătești.

Marius are o casă la țară undeva în nordul județului Arad unde merge săptămânal să lucreze terenul. Omul spune că a avut nevoie de mână de lucru atunci când și-a montat solarul sau când a avut de împrăștiat gunoiul, dar oricât a oferit nu a găsit oameni la lucru cu ziua.  ,, Le-am oferit și 200 de lei pe zi dar mi-au spus că nu se merită să se obosească, că sunt bolnavi și fără putere. Dar în tot acest timp își petreceau zilele pe la birtul din sat. Nu mai vor să muncească și statul îi ajută să fie leneși din păcate”, spune dezamăgit omul.

De lipsa ajutorului în gospodărie se plânge și Saveta, o pensionară din județul Arad. ,,Mi-a murit omul de opt ani, am animale și grădină mare, copii n-avem și îmi e din ce în ce mai greu să muncesc singură. Am rugat un vecin să mă mai ajute. A fost o zi apoi a zis că munca asta e grea pentru el și nu a mai venit. Nu ai cu cine să mai lucri și eu din asta trăiesc pentru că n-am pensie”, spune dezamăgită femeia.

Cei care au terenuri mai multe se plâng și ei de lipsa zilierilor. ,,Socrul meu aduce oameni din alt județ, că în Arad  nu se pretează nimeni  la munci din astea. Cred că le da 150 de lei/zi+masă, plus ceva cazare și cu toate astea unii strâmbă din nas. I-am spus să investim mai mult în utilaje, dar sunt scumpe și nu vrea să investească momentan. Atunci  se chinuie, ce să-i fac”, spune Cristina Morar din Arad.

Din acest motiv mulți arădeni renunță la terenuri și nu mai doresc să facă agricultură.  

sursa foto: internet

Recomandările redacției