Universitatea Aurel Vlaicu a găzduit simpozionul internaţional Portrete  de  dascăli. Aflat la a opta ediţie, simpozionul a fost prilejuit de sărbătorirea Zilei Învăţătorului, sărbătoare care nu se va pierde în uitare nicicând.

În vălul anilor, tradiţia Zilei Învăţătorului își are rădăcinile prin 1869, când în diferite provincii româneşti existau semale de constituire a Asociaţiei Învăţătorilor, minune făptuită mult mai târziu, la 30 iunie 1927,  la Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Nu putem uita nici Congresul de la Arad din 1923, când dascălului i se recunoştea nobila misiune de iubitor de neam , de moşie și de semeni.  Parcă a rămas un testament mesianic pe care, iată, l-am găzduit la Arad.

Sala de Conferinţe din Complexul M al UAV  a devenit pentru o după amiază o oază de frumos, o insulă a românismului, deoarece sărbătoarea a fost onorată cu prezenţa de oaspeţi din Valea Timocului – Serbia, Republica Moldova  și Ucraina – de acolo de unde nu numai  limba română, dar şi starea de a fi, de  a exista, le dă oamenilor  sentimentul că ar fi români orfani de Ţara Mumă. La Arad, nu pentru prima oară, li s-a şters această pecete, deoarece prin grija preşdintelui AGIRO, prof. Viorel Dolha – organizator, moderator și dascăl iubitor, lacrima de dor a devenit zâmbet la Ziua Noastră.

Imnul învăţătorilor, cântat dimpreună, vestește că imediat după Sânpetru suntem chemaţi la sfânta datorire – un text vechi de peste cincizeci de ani. „E ziua noastră, a celor care învaţă copiii, a celori al căror nume – Învățător, e scris în Biblie cu majusculă. E ziua apostolilor săteşti  şi nu numai, nobila misiune fiind  făcută în îndepărtate vremuri de preoţi…, îşi începea Viorel Dolha cuvântarea de la începutul marii sărbători.

Prezentă la întâmplarea de suflet, profesoara universitară dr. Ramona Lile, rector al UAV, a spus vădit marcată: Toţi am avut un învăţător, ca o a doua mamă, care şi-a pus amprenta pe frumoasa noastră devenire şi recunoştinţa nu va pieri.

Cadre didactice din oraş sau de la sat, inspectori şcolari, absolevnţi ai Facultăţii de Ştiinţele Educaţiei  a UAV,  specialiști PIPP, metodişti și formatori cărora le-au fost înmânate certificat de participare, au asistat cu emoţii imposibil de ascuns la Ziua Învăţătorului.

Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, s-a referit la factorii care concură la dobândirea unei educaţii alese: societata, şcoala şi familia, iar inspectorul şcolar adjunct prof. Nicolae Pellegrini a vorbit despre valoarea arhetipală a învăţătorului, valoare care determină viaţa micului învăţăcel.

„În Arad, Preparandia a dat dascăli de valoare. Inima nu le este îmbătrânită şi am convingera că toate cele 365 de zile din an suntem în sărbătoare, datoria fiindu-ne sfântă”, a punctat prof. univ. dr. Anton Ilica.

Oaspeţii de seamă s-au remarcat prin intervenţii de o mare încărcătură emoţională.

Prof. Maria Barba, de la Universitatea „B. P. Hașdeu” din Cahul – Ucraina, a mărturisit: „În sala în stil european  cum să nu mă simt acasă? Doar vin din ţinut basarabean uitat, trădat. Noi ne sărbătorim pe 5 octombrie.

Roxana Gavrilă, inspector şcolar pentru învățământul primar al Inspectoratului Școlar al Municipiului Bucureşti, ardeleancă și arădeancă prin rădăcini – „vine” din Butenii cu istoria grea precum istoria Apusenilor și-a neamului întreg,  s-a referit la importanţa feedbackului în educaţia copilor care sunt suflete curate, iar Dana Odorheianu, de la o şcoală din Voluntari, care a fost însoţită de familie – soţul şi un copil adorabil, a apreciat că pleacă de la Arad spre acasa sa încărcată pozitiv, că a stat ca „…un martor cuminte” şi-i vor râmânea în memorie aceste zile petrecute la Arad.

Pentru intervenţia lui Ziva Momirovic din Valea Timocului, care mai  speră în recunoaşterea limbii  române ca limbă de studiu,  pentru minusul de elevi şi de cadre didactice, au venit răspunsuri de sprijin din partea dascălilor Viorel Dolha şi Emilian Valea.

Am fost martorii unei sărbători cu gust de vară, Oaspeţii au fost întâmpinaţi c-un colac de grâu curat, împănat cu tricolor şi cu spice de grâu – metafora semănătorului-dascăl ce are ca rod copilul învăţat îi aparţine Olimpiei Simarton din Galşa, cea care a venit însoțită de trei discipoli înveșmântați în straie populare şi care şi-au elogiat înaintaşii-dascăli prin cânt și prin rostire înmuiată în culoare.

Surorile Ema şi Amalia Purda sunt, iată, studente ale UAV, încrengătură ce nu se frânge când lacrima a-nceput a se plânge  la   auzul altor  excursuri ale colegului din Craiova, al  învățătoarei Ana  Cureteanu care şi-a povestit… povestea unui proiect reuşit şi, mai cu seamă, al profesorului Eugeniu Criste, care a creionat un portret al dascălului Vasile Grigore Latiş  din Ţara Lăpuşului. Eu elev de liceu, dumnealui profesor la liceu…  Cânta, păştea oile cu glas doinit la marginea satului şi-şi scria teza de doctorat izolat în însingurarea-i….

Eu, dăscăliţa, mă aflam între cer şi pământ deoarece în sală se afla fiica dascălului Traian Lăpăduş, Adina Matei, care şi-a omagiat tatăl, din cer, iar de pe pămând, din sală, ne privea îngândurat și ne asculta dascălul Carol Feher. Amândoi, Traian Lăpăduş și Carol Feher, au primit scrisori de mulţumire, una post-mortem, cum de altfel vor primi şi alte cadre didactice pensionate anul acesta, două fiind prezente în sală: Florica Mureşan – educatoare, şi Ileana Oancea – învăţătoare, colegă a lui Viorel Dolha.

Ca o firească dar binemeritată concluzie, la simpozion am tresărit cu faţa-nlăcrimată pentru toţi apostolii – paseri călătoare în ziua în care la Arad, plutea pe Mureş alba cretă din cataloage pe zbor de timp-peruchier – chipul-icoană al dascălului care nu se va topi sub dalbe zăpezi liniate și caligrafiate de timide și gingaşe mâini de copil devenit pe nesimțite om mare care-şi venerează părintele de la şcoală.

Vivat, crescat, floreat!

Florica Ranta Cândea

Recomandările redacției