O schimbare legislativă aplicabilă de la începutul anului 2026 stârnește controverse în mediul de afaceri și în rândul juriștilor. Este vorba despre noile reguli privind eșalonarea datoriilor fiscale ale companiilor, incluse în Pachetul 2 de măsuri fiscale, care elimină eșalonarea simplificată fără garanții și introduc, în anumite situații, garanții personale din partea acționarilor sau administratorilor.
Concret, se abrogă posibilitatea eșalonării simplificate pe o perioadă de până la 12 luni, mecanism introdus inițial pentru a sprijini firmele cu probleme temporare de lichiditate. Noile norme permit eșalonarea doar în condiții mai stricte și, în unele cazuri, cu asumarea unei garanții personale de către beneficiarul real al firmei.
Din punct de vedere juridic, această garanție poartă denumirea de contract de fidejusiune și presupune că asociatul sau administratorul se obligă să achite datoriile firmei din propriul patrimoniu, dacă societatea nu mai poate face acest lucru. Astfel, pentru datoriile eșalonate, ANAF poate ajunge să pună gaj inclusiv pe bunuri ale persoanei fizice din spatele societății cu răspundere limitată.
Fidejusiunea va fi cerută în special în situațiile în care firma are, la momentul solicitării eșalonării, și alte obligații care nu pot fi eșalonate – precum accize, sume de recuperat din ajutoare de stat sau datorii rămase dintr-o eșalonare anterioară. În aceste cazuri, pe lângă garanțiile clasice, ANAF va solicita și garanția personală a asociatului sau administratorului.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, susține că măsura are ca scop limitarea practicii „eșalonărilor la nesfârșit” și încurajarea contribuabililor să își achite la timp toate obligațiile fiscale. „Statul trebuie să se asigure că banii sunt încasați și că eșalonarea nu este folosită ca un mecanism de amânare permanentă”, a transmis oficialul.
Pe de altă parte, juriștii avertizează că noile reguli pun sub semnul întrebării însăși esența societății cu răspundere limitată, unde riscul ar trebui să fie limitat la patrimoniul firmei, nu extins asupra persoanei fizice. Aceștia atrag atenția că măsura este corectă ca intenție, dar riscă să fie aplicată defectuos și să descurajeze antreprenoriatul.
Pachetul de modificări mai prevede și înăsprirea termenelor de plată pentru obligațiile care nu intră în eșalonare, inclusiv amenzi sau creanțe transmise de alte instituții. Termenul ar urma să fie redus de la 180 de zile la doar 60 de zile, nerespectarea acestuia putând duce la pierderea eșalonării.
