Aradul a avut un rol esențial și adesea subestimat în Unirea Principatelor Române din 1859, mai ales ca nucleu politic, cultural și ideologic al românilor din Imperiul Habsburgic.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Aradul era deja un important centru politic și cultural românesc din Imperiul Habsburgic.
Aici se strângeau elitele intelectuale române și își împărtășeau ideile de unitate națională, Aradul devenind o punte de legătură între românii din Transilvania, Banat și Principatele Române.
Presa locală, în frunte cu Telegraful Român, a promovat idealul unirii, a făcut cunoscute evenimentele din Moldova și Țara Românească și a unit românii despărțiți de granițele imperiale.
Personalități arădene care au încurajat Mica Unire
Dimitrie Țichindeal, jurist și tipograf, a redactat publicații unioniste, a transmis mesaje de felicitare și a investit în educarea comunității despre importanța unirii.
Ioan Maiorescu, profesor și membru al societăților culturale românești din Arad, a întreținut legături directe cu lideri din Moldova și Țara Românească.
Emanoil Gojdu, jurist și om politic arădean de origine română, a sprijinit ideile de unitate națională și susținerea românilor din Imperiul Habsburgic.
Fondul de bursă și activitatea lui Emanoil Gojdu în cadrul comunității românești din Arad și Budapesta au contribuit la formarea elitei care a susținut unirea.
Reacțiile arădenilor după Mica Unire
După dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, românii din Arad au organizat adunări festive în centrele comunității românești, marcând evenimentul cu serbări culturale și religioase.
Arădenii au redactat și trimis mesaje de felicitare și telegrame către Iași și București, adresate lui Cuza și consiliilor unioniste, afirmând loialitatea față de idealul unirii.
Unirea a dat un impuls moral și cultural românilor din Arad, pregătindu-i pentru viitoarele implicări în proiecte naționale, inclusiv în Marea Unire de la 1918.
