În Aradul de astăzi, pământul produce tot mai puțin, fermierul este singurul răspunzător pentru risc, iar impozitele se plătesc integral, la timp și fără excepții.
Agricultura locală nu mai este doar o problemă economică, ci una socială. În momentul în care fermierul se retrage, întreaga comunitate din jurul lui are de pierdut.
Impozitarea din anul acesta
Pentru terenurile agricole intravilane, impozitele au crescut vizibil. Un lot de 1.000 de metri pătrați este taxat cu 30 de lei, față de 25 lei în anul precedent.
În cazul terenurilor agricole extravilane, creșterea este de doar 1 leu pe hectar, însă se aplică uniform, indiferent de producție sau pierderi.
Adevăratele probleme
Problema majoră nu este taxa în sine, ci contextul în care se plătește. Anul trecut a fost afectat de secetă severă, iar în multe localități din județ producțiile au fost compromise.
În aceste condiții, impozitele fixe devin o povară copleșitoare pentru fermierii mici și mijlocii, care nu au la dispoziție rezerve financiare sau protecție prin asigurări.
Sprijinul parțial și nevoia ei crescândă
Unele administrații locale, precum Nădlac, au încercat să atenueze impactul, acordând reduceri de impozit pentru terenurile calamitate.
Totuși, aceste măsuri sunt limitate de lege și nu se aplică unitar în tot județul, rezultând o inegalitate fiscală între localități, în care sprijinul depinde numai de intențiile administrației locale.
Agricultura din Arad, în 2026, nu este sufocată de taxe mari, ci de rigiditatea fiscală într-un sector vulnerabil, impozitele fiind inflexibile, iar sprijinul fragmentat.
Presiunea continuă să apese tocmai asupra celor care țin pământul lucrat, impozitul agricol devenind simbolul unei rupturi între politicile fiscale și viața rurală reală.
