Au murit sute de oameni din cauza lui, dar Iliescu nu avea nicio remușcare: Am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru România și nu am vreo părere de rău

„Nu mi-a fost frică de viață și poate tocmai asta face ca relația cu moartea să fie una decentă. (…) Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații. Nimeni nu decide pentru sine cât trăiește. Am trăit ce mi s-a dat și ce am construit. Cu siguranță, faptul că nu am avut acces la social-media mi-a prelungit viața…”, i-a spus Ion Iliescu lui Ionuț Vulpescu, în ultimul interviu acordat chiar înainte să fie internat la Spitalul SRI „Agrippa Ionescu” din Capitală.

Iliescu a subliniat în dialogul său cu Vulpescu că a trăit o viață „care nu a fost scutită de neajunsuri, de sacrificii”.

„Îți e frică de moarte atunci când trăiești frustrat că nu ai făcut ce ai fi vrut și nu mai ai timp să salvezi ceva din ceea ce ai gândit pentru tine sau pentru alții. Dar eu am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru România și nu am vreo părere de rău că nu am apucat să îi ofer un drum euroatlantic și democratic. Dimpotrivă. În rest, moartea e o experiență metafizică”, a explicat fostul președinte.

Acesta le-a mai mulțumit celor care l-au „însoțit de-a lungul vieții, cu bune și cu rele”, dar și soției sale, Nina.

„Îi sunt recunoscător Ninei, partenerul meu de drum lung. Viața noastră împreună nu a fost despre noi, decât la această senectute; a fost despre alții, despre România, despre societatea pe care am vrut să o lăsăm în urma noastră, lucidă și rațională”.

Iliescu le-a dat și un sfat românilor, în interviul cu Ionuț Vulpescu.

Rețeta nu e să ai o viață fabuloasă și fericită pe care să o urmărești cu imaginația, ci o viață pragmatică și pe cât cu putință lucidă și mulțumitoare, pe care să o construiești cu rațiunea. Imaginația a făcut multă lume nefericită. În rest, frica de moarte echivalează cu frica de a fi om. Face parte din ontologia noastră. Să nu ne fie frică să fim oameni.”

Și-a “iubit” țara și pe români cu crime împotriva umanității 

Ion Iliescu a fost acuzat de procurori de crime împotriva umanității în Dosarul Revoluției. Acesta a fost trimis în judecată în 2021, dar a fost retrimis la parchet. În august 2022, dosarul a fost retrimis instanței.

Acuzațiile procurorilor:

• Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.
• Aceste fapte au avut drept consecințe generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.
• Aceleași fapte ale lui Ion Iliescu au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989, o stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile, de pe întregul teritoriu al României.

În ianuarie 2025, procurorii au reluat Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, iar Iliescu a fost inculpat pentru infracțiuni contra umanității, fiind acuzat că, împreună cu alți lideri ai vremii, a orchestrat o politică de represiune împotriva populației civile din capitală.

Regele Mihai, alungat ca un infractor 

Peste o mie de oameni au murit la Revolutie după ce Iliescu a luat puterea.
Alte sute de oameni au fost bătuți și omorâți de minerii aduși de el, doar să își consolideze puterea.
In timpul mandatelor sale, nivelul de corupție din România a atins cote istorice. “Mie îmi lăsați puterea, eu mă fac că nu văd” – pare să fi fost motto-ul preferat al fostului președinte.
Privatizările au pus capac Economiei și au distrus branduri de tradiție în timp ce sute de fabrici au fost date pe nimic.
Oamenii președintelui au dat atunci boom-uri pe bani de nimic.

A semnat cu URSS un acord care ne făcea “colonie” obedientă din care am scăpat doar pentru ca URSS a dispărut.

L-a întors din drum, l-a cvasi arestat și aruncat din țară pe Regele Mihai, cel care în mod legitim ar fi trebuit să conducă de fapt România.