Au trecut 30 de ani de când ne-a părăsit Nelu Aristide Dragomir

In memoriam NELU ARISTIDE DRAGOMIR!

Poate mai mult decât oricând, Aradul și România au nevoie de oameni de stat, nu doar de oameni politici.

Ca arc peste timp, NELU ARTISTIDE DRAGOMIR, a fost unul dintre oamenii de stat, un vizionar dar care a transpus în practică obiectivele sale.

Se împlinesc 30 de ani de când a plecat dintre noi, dar în urma sa au rămas multe dintre realizările sale, unele vizibile, altele care au prins rădăcini, fiind dezvoltate ulterior.

Cinste memoriei sale și onoare pentru ceea ce a făcut pentru noi, pentru Arad!

***

Cele mai importante realizări ale deputatului Nelu Aristide Dragomir au fost, fără îndoială, aducerea la Arad a sediului uneia dintre cele cinci Societăţi de Investiţii Financiare (foste Fonduri ale Proprietăţii de Stat) şi crearea unui cadru legislativ pentru înfiinţarea în România a unor Zone Libere. A pus, astfel, bazele Zonei Libere Arad Curtici. Prin cele două obiective economice de importanţă naţională, Nelu Aristide Dragomir a readus Aradului statutul de lider al industriei în vestul ţării. De asemenea, terminalul Cargo a avut la bază tot o iniţiativă deputatului arădean. La aceste trei obiective, tot ca o aureolă a Aradului faţă de judeţele învecinate, tot Nelu Aristide Dragomir a iniţiat discuţiile pentru aducerea la Arad a Centrului de Dirijare a Zborurilor (ROMATSA).

Mai menționăm

* Realizarea fabricii de seringi unifolosibile (s-a încheiat contractul de societate mixtă cu partenerul suedez, s-au acordat credite guvernamentale pentru creditul solicitat şi s-a hotărât (…) atribuirea pentru amplasamentul obiectivului, urmând ca în acest an să se deruleze investiţia ce va asigura 200 de locuri de muncă).

* înălţarea Catedralei ortodoxe arădene, simbol al continuităţii noastre naţionale (a fost stabilit amplasamentul, s-a anunţat concursul de proiectare, s-a deschis contul pentru constituirea fondurilor de construcţie, anul acesta urmând să înceapă lucrările).

* modificarea traseului autostrăzii transeuropene (TEM) pe ruta Nădlac-Arad-Deva-Bucureşti, faţă de varianta artificială susţinută de timişoreni: Nădlac-Timişoara-Bucureşti (în faza actuală avem acceptul guvernului şi am declanşat studiul de impact pentru a putea negocia cu partenerii străini licitarea concesionării construcţiei).

* înfiinţarea unui Business-Incubator Center (BIC) destinat iniţierii, încurajării, precum şi susţinerii materiale, juridice şi economice, ce va contribui la educarea întreprinzătorilor particulari.

* susţinerea înfiinţării a unui Fond al Proprietăţii Private în Arad (nota de fundamentare şi argumentare a înfiinţării lui a şi fost depusă).

* atragerea interesului partenerilor străini pentru înfiinţarea unui parc de transport rutier (auto-trenuri) cu staţii service şi asistenţă tehnică pentru intervenţii operative pe ruta Arad-Bucureşti şi Arad-Viena

Au mai fost şi alte propuneri, precum înfiinţarea unei sucursale a Băncii Române de Comerţ Exterior, într-o vreme în care băncile puteau fi numărate pe degete în România, realizarea unei fabrici de materiale de construcţii sau înfiinţarea unui post de radio numai al arădenilor.

Toate aceste proiecte au fost expuse, s-au făcut şi anumiţi paşi în acest sens, în doar doi ani de la Revoluţia din Decembrie. Astăzi, privind peste timp, unele s-au realizat (SIF, RO-LA, Zona Liberă, Catedrala, FPP-ul, devenit SIF), altele au şi murit (terminalul Cargo sau fabrica de seringi), radiourile sunt apanajul presei. Am rămas doar cu autostrada uşor mutilată, dar a cărei punere pe tapet ne arată un Aristide Dragomir care voia ca Aradul să fie peste Timişoara în cât mai multe domenii.