Despre migrația românilor de la orașe spre sate am mai scris în paginile ziarului nostru. Dar se pare că în ultima vreme tot mai mulți arădeni preferă să se retragă în zone liniștite departe de nebunia din oraș. În cele mai îndepărtate localități din județ, arădenii își caută pacea și relaxarea. Majoritatea spun că acolo sunt feriți de aglomerația și praful din orașe și se simt mai puțin stresați. Statisticile spun că doar în ultimul an, mii de români au dat viața de la oraș pe cea de la țară. Și în Arad mulți orășeni au început să se retragă încet, încet spre localități liniștite de la țară. Unii au avut noroc cu locuința veche a bunicilor, alții au achiziționat o casă într-o zonă cât mai departe de poluarea din oraș, dar toți au același scop: să-și găsească liniștea. Acum vreo câțiva ani, oamenii se orientau spre locuințe aflate la periferia Aradului: Vladimirescu, Livada, Zimand, Fântânele dar acum creșterea prețurilor,dar și trasformarea acelor localități în ,,mini cartiere”, i-au convins să meargă și mai departe, în zonele de munte sau de deal din județ. Mulți au profitat, în timpul pandemiei, de faptul că au putut lucra de acasă, așa că, au vândut sau au închiriat blocul, de pe centru și s-au mutat cu ,,cățel și purcel” la sat.
Unii au cumpărat o casă în vârf de munte, o renovează și locuiesc acolo temporar, sperând ca în câțiva ani să se mute definitiv.
Este și cazul unui medic din Arad, atras iremediabil de zona din apropierea localității Vârfuri. În urmă cu mai bine de 10 ani și-a cumpărat o casă în zonă, la un preț foarte bun, la acea vreme. De-a lungul vremii, a investit timp și muncă în acea locuință, unde deocamdată petrece doar sfârșitul de săptămână. Iubeste zona și oamenii de acolo. De mai bine zece ani a ajuns să fie considerat unul de-al locului. ,,Mă simt foarte relaxat aici, mă odihnesc mult mai bine decât la oraș, chiar dacă la țară este foarte mult de muncă”, spune arădeanul. A reușit să transforme căsuța veche, într-o adevărată bijuterie, dar spune că mai are până la finalizare. În timpul care-I mai rămâne, se ocupă și cu agricultura și cu stupăritul, atât cât îi permite vizita de weekend. ,,Sperăm ca în câțiva ani să ne încheiem afacerile în oraș și să ne retragem aici. E liniște, pace și este viața pe care mi-am dorit-o dintodeauna”, spune medicul arădean.
Alți doi arădeni, soț și soție, trecuți de prima tinerețe, s-au retras de ceva vreme într-un sat de pe Valea Mureșului, în apropiere de Săvârșin. Aici, în casa bunicilor își duc fericiți traiul de zi cu zi, făcându-și un mic colț de rai în micuța locuință bătrânească. Trăiesc din ceea ce produc în grădină și mai au câteva găini prin curte, au și o pensie nu foarte mare, dar suficientă pentru viața la tară. ,,În Arad nu ne-am fi descurcat cu scumpirile care sunt. Aici nu prea cheltuim, avem cam de toate. În rest nu avem nevoie de nimic, doar de sănătate. Mai vin copiii și ne aduc alimente de bază, din când în când. Dar ne descurcăm foarte bine. E liniște și suntem departe de lumea dezlănțuită”, spun arădenii.
În micuța gospodărie, de pe culmea dealului, au de toate: roșii, vinete, cartofi, ardei, toate bio și multe fructe bune și zemoase, din care gospodina face gemuri delocioase, atât pentru ei, cât și pentru nepoțeii care vin în vizită.
La 100 km de Arad, o altă familie de arădeni a preferat să se mute, acum vreo doi ani, când unul dintre soți a rămas fără serviciu. ,,A fost casa unchiului meu, nu avea copii și ne-a lăsat-o nouă. Mai mergeam să vedem de ea din când în când. Când a început pandemia, soțul a rămas fără serviciu, eu eram în concediu de creștere copil. Ne descurcam greu la bloc și a fost perioada aceea când am fost nevoiți să stăm închiși în casă. Atunci am luat decizia să plecăm din oraș”, ne spune femeia. Am întrebat-o dacă nu regretă acum hotărârea. Mi-a răspuns zâmbind că nu ar schimba nimic din viața lor actuală. ,,Copilul va merge la grădiniță aici în sat, e fericit că poate alerga toată ziua prin curte. Avem o grădină, niște animăluțe. Soțul și-a găsit job pe internet, lucreză de acasă. Ne descurcăm foarte bine. La oraș mergem doar din când în când ,pentru mici cumpărături, iar când ne întoarcem ne simțim extrem de obosiți de nebunia de la Arad”, ne povestește femeia.
Cazurile prezentate mai sus sunt unele fericite. În acest moment sunt din ce în ce mai puține case bătrânești de vânzare în județ. Multe dintre ele nu se mai vând de către proprietari, care preferă să le amenajeze pentru uz personal, iar cele care au fost scoase la vânzare au fost vândute imediat. Cerere la această oră există, doar că oferta începe să fie din ce în ce mai săracă. Într-un cătun dintr-o comună de la marginea județului au fost vândute cam toate casele bătrânești. Cu doar câțiva ani în urmă în sat mai locuiau câteva familii, acum toate căsuțele au fost vândute la orășeni. Robert își caută de câteva luni bune o casă la țară, însă până acum nu a găsit nimic care să-l satisfacă. ,,Încerc să achiziționez pentru familie o căsuță pe care să o avem pentru vacanțe. Am fost să văd multe locuințe, însă toate erau modernizate și la prețuri foarte mari. Eu vreau o casă bătrânească pe care să mi-o amenajez după propriul gust și clar nu lângă Arad”, spune bărbatul. Pe platformele de vânzări o casă neamenajată la sat, în județul Arad are prețuri de depășesc 20 de mii de euro. De exemplu în Aciuța comuna Pleșcuța o casă bătrânească cu 6000 de mp de teren se vinde cu un preț de 25 de mii de euro. Acum 10 ani o astfel de casă se vindea cu puțin peste 7000 mii de euro. La câțiva kilometri distanță, la Gurahonț un imobil se vinde la aproape 50.000 de euro. Prețuri asemenătătoare sunt și la Cuvin, Păuliș, Șimand, Cintei sau Șofronea, Bârzava unde o casă se vinde între 25 de mii și 70 și ceva de mii de euro. La asemenea prețuri, pentru case neamenajate, clar că nu vor exista cumpărători.
