Orașul are multe locuri frumoase, niște puncte care merită vizitate, precum Teatrul Clasic ,,Ioan Slavici”, Filarmonica sau parcurile de lângă malul Mureșului. Mai important, capodoperele strămoșilor noștri, clădirile din centrul Aradului, istoria vieții arădenilor. Însă în afara acestor lucruri spectaculoase, fantasticul se apropie de sfârșit.
Se spune că nu destinația contează, ci călătoria, iar în acest caz Aradul lasă de dorit. Orașul nu este cunoscut neapărat pentru turism, însă are vizitatori îndeajuns încât să înceapă să se preocupe de zonele problematice.
Graffiti-urile, mucegaiul, gropile și drumurile neasfaltate adecvat, găurile de șabolan din pereți, boscheții ce n-au mai avut parte de o înfrumusețare de zeci de ani, împreună cu gunoaiele și țigările aruncate în stradă, toate astea fac orașul să se ridice la standardele ,,Gangsta’s Paradise”.
Nepăsarea și neputința au rezultat un Arad care cade tot mai mult în disgrație, cetățenii săi, cei cunoscători fiind principalii critici. În lumea largă problemele se rezolvă, dar nu se uită, totuși aici oamenii pot doar să se conformeze.
Se mai spune și că istoria se repetă, iar cine îi dă crezare acestui fapt, poate spera că o să mai vadă Aradul drept podoaba României, așa cum a fost cândva.
