Aproximativ 4.000 de spectatori au avut aseară curaj să asiste la partida dintre UTA și FCU Craiova 1948. Deși miza era una foarte mare pentru orice suporter autentic al Bătrânei Doamne, care înțelege cât contează blazonul și performanța pentru statutul unui club ca UTA, vremea extrem de potrivnică (temperatură de 4 grade Celsius resimțită însă aproape de îngheț, ploaie deasă, vânt puternic) i-a făcut pe mulți, inclusiv dintre cei care își achiziționaseră bilete, să rămână în fața televizoarelor. Cei care însă au avut curajul de a înfrunta intemperiile au fost cei mai fanatici suporteri iar acest lucru s-a văzut deoarece atmosfera în stadion a fost electrizantă iar la final sacrificiul făcut (cu siguranță astăzi mulți dintre participanții la eveniment simt urmările) a fost răsplătit de un rezultat istoric: imensa majoritate a celor prezenți în stadion au văzut pentru prima oară UTA calificându-se într-o semifinală de Cupa României.
Partida a început cu un moment de reculegere pentru două personalități importante ale sportului arădean. La presiunea fanilor, care au și marcat momentul printr-un banner, conducerea clubului a catadicsit finalmente să-i acorde omagiul binemeritat fostului președinte Nicolae Bara. De asemenea, momentul de reculegere s-a ținut și în memoria lui Ioan Gheza Dodean, fost fotbalist la Vagonul și Constructorul, cel care a fost și tatăl fraților Dodean care de ani buni scriu istorie în tenisul de masă arădean. De altfel, Daniela Dodean, care în acest moment este cel mai galonat sportiv arădean în activitate a fost cea care a dat lovitura de începere a partidei. Din păcate, felul heirupist în care conducerea UTA-ei a înțeles să pregătească acest moment, alăturând două personalități diferite care cu siguranță ar fi fost altfel omagiate dacă ar fi avut parte de exclusivitatea momentului (lucru perfect posibil dacă Nicolae Bara n-ar fi fost „uitat“ la meciul precedent) a diminuat mult din impactul momentului, aplauzele de care a beneficiat multipla campioană a tenisului de masă românesc fiind mult sub ceea ce ar fi meritat.
Odată începută partida, peluza utistă a etalat ceea ce este poate cea mai reușită scenografie din istoria ei. Deasupra un banner roș-alb, întins pe toată lungimea peluzei, pe care se afla scris mesajul „cei ce ne-au dat nume“, a fost ridicată o pânză imensă pe care erau zugrăvite cu extraordinară acuratețe și talent artistic, chipurile celor mai legendare figuri din istoria UTA-ei: Baronul Francisc Neuman, încadrat într-o parte de Flavius Domide și Iosif Pecsovszky iar în cealaltă de Coco Dumitrescu și Gioni Broșovszky. De asemenea, în imagine apărea anii 1945 și 2023, cu trimitere la aniversare de 78 de ani de existență, pe care UTA o va sărbători pe 18 aprilie. În spatele pânzei s-au aprins torțe care au dat un efect special acestei scenografii. Sigur, fumul degajat de aceste torțe a dus la întreruperea jocului timp de câteva minute dar asta n-a făcut decât să atragă și mai mult atenția asupra spectacolului din peluză, îndelung aplaudat de restul tribunelor.
De aici încolo, rolul principal l-au avut jucătorii în teren însă peluza și tribunele i-au secondat până la final, în momentele de euforie dar și în cele de maximă presiune. Galeria nu s-a oprit niciun moment din cântat iar spectatorii de la tribune, în special cei de la Tribuna II s-au alăturat în multe momente, ba de câteva ori aceștia din urmă chiar au preluat „conducerea“. Evident că momentul de maximă explozie l-a reprezentat golul lui Postolachi, care a făcut uitată și ploaia și frigul. Finalul a fost electrizant cu întreg stadionul cântând „De la Dunăre la Sena“ cu fularele deasupra capului și apoi însoțind cu urale fiecare minge câștigată de băieții noștri în prelungirile meciului.
Bucuria de după ultimul fluier al arbitrului a fost prelungită minute bune. Jucătorii au cântat împreună cu galeria iar la un moment dat Rareș Pop chiar a dat tonul la strigătul de bătălie „UTA Arad!“ Apoi victorioșii au făcut un scurt periplu prin fața Tribunei a II-a de unde au primit ropote de aplauze, așa cum de altfel s-a întâmplat și în drum spre vestiare când Tribuna I și-a ovaționat călduros favoriții. Cei mai bogați din punctul ăsta de vedere s-au dovedit a fi Postolachi, Benga, Roger și mai ales Rareș Pop care a devenit, la 17 ani, cel mai iubit jucător al echipei.
De data aceasta drumul arădenilor spre casă a fost frumos. Au plecat de la stadion cântând și apoi au făcut planuri pentru deplasare. Deja fiecare și-a stabilit pentru data de 26 aprilie obiectiv clar în calendar: deplasare memorabilă cu UTA în cel mai mare meci al ultimelor 5 decenii. Că va fi la Cluj sau la Sibiu, oricum nu are nicio importanță. În mod cert, oricare dintre orașe se va colora în acea zi în roșu și alb.
