Amintirile emblematice ale copilăriei sunt trecerile sub viaductele mucegăite, pline de graffiti, unde mai staționează uneori boschetari, iar când plouă serios, apa îți ajunge și până la glezne. Din păcate, acestea nu țin doar de trecut, prezentul arată și el la fel, chiar mai rău.
Multele bucăți de tencuială care au căzut de-a lungul timpului și continuă să cadă, pereții despre care este indicat să nu cumva să te atingi și din greșeală de ei, desenele de tip graffiti, toate astea fac să pară că Aradul are potențial să devină un adăpost pentru boschetari, membrii unei bande infractoare.
Încă se menține vie amintirea cazului din 2018, când într-o seară de duminică, un bărbat de 32 de ani a fost înjunghiat la viaductul din Zona 300. Agresorul, care a acționat într-un mod barbar, lovindu-și victima de patru ori cu cuțitul, era tot un bărbat. Din fericire, rănile provocate nu au fost destul de adânci pentru ca victima să nu aibă șansa de a-și recăpăta forțele.
Arădenii nu uită momentele de glorie ale orașului, când erau fericiți într-o mulțime unde fiecare se bucura de clipa trăită. Dorul se simte în cuvintele acestora, însă speranța începe să pălească.
,,Dacă te-ai născut pe aceste meleaguri, te doare sufletul cum a ajuns acest oraș frumos. De la ștrandul unde nu aveai loc pe alei, terase, la orice oră din zi sau noapte, la bulevardul plin de dale și borduri insalubre, de prost gust! Aradul, putea fi mai mult dacă nu v-ar fi trebuit mai mult. Un oraș viu ce l-ați pus pe butuci.” – a spus un cititor al ziarului.
multumim Falca ca ai distrus un oras, faima vestului!! 20 de ani negri si inca nu reusim sa vedem iesirea