Fan Arad, clubul campion la volei pe plajă

Săptămâna trecută a avut loc Campionatul Naţional de volei pe plajă, competiţie gazduită de obicei la Mamaia, zic de obicei pentru că anul acesta federaţia de volei a fost mai maleabilă şi a dat curs organizării la Oradea. Competiţia a atras un număr mare de echipe, în special din vestul ţării, numai oraşul nostru având cel puţin şase echipe, la secţiunea masculină. Pe lângă clubul CSM Arad anul acesta a mai apărut în peisajul voleibalistic şi clubul Fan Arad, nu aş zice că CSM Arad rupe gura târgului la acest sport, care prin neobositul şi inimosul Ştefan Gog a reuşit, în ciuda piedicilor şi ameninţărilor „marilor glorii” arădene, să-şi încropească o echipă, de mulţi bârfită ca eşuată.
Ce-i drept, începutul nu a fost de bun augur, perechea Cătălin Lelea – Adrian Holhoş a pierdut un meci în optimi, fiind nevoită să intre în recalificări. Pe partea cealaltă, CSM Arad a venit cu campioana en-titre, Marius Mascovits – Moisă Abrudan, iar parcursul fără cusur o dădeau ca favorită principală la titlul naţional. Nu a fost să se întâmple, sorţii au dat ca duel în semifinale Fan Arad versus CSM Arad şi meciul a fost tranşat pentru echipa Lelea-Holhoş, fapt ce a dus la accederea, pentru prima dată în istoria proaspătă de trei luni a clubului, în finala campionatului. Evident, finala a fost doar o formalitate, “neamţul” (Holhoş) în zi mare nu a lăsat nimic să treacă, Fan Arad reuşind să se impună cu scorul de 2-0 (-15, -14). Astfel, Pişti Gog a reuşit să ridice un trofeu pe care mulţi îl râvnesc şi iată cum un mic club neajutat de autorităţi poate să facă performanţă în ciuda opreliştilor.
Zic oprelişti pentru că înaintea turneului şi în timpul lui au fost multe ameninţări la adresa clubului din partea aşa “ziselor legende ale voleiului”, de când avem noi aşa ceva nu-mi dau seama, mai ales că acum cinci ani erau toţi cu pantalonii rupţi în fund, o pată pentru tot ce înseamna sport arădean şi nu e de mirare nivelul cel mai de jos a judeţului în ceea ce priveşte sportul. Nu mă mir că te poţi da mare când păstoreşti club cu bani de la stat, şi eu aş fi cel mai bun manager cu banii statului sau ai altuia, şi eşti cât mai bucuros să-i dai în cap unui mic om amărât care se implică cu banii săi. La capitolul mulţumiri, că în mai toate ziarele serioase este şi un asemenea capitol de pupături, mă văd obligat să nu laud pe nimeni pentru că administraţia locală străluceşte în neimplicarea în sport.
Şi aici pot să enumăr o seamă de exemple, de la scandalurile anuale ale echipei fanion a fotbalului, la baschetul ce se târăşte de pe o zi pe alta prin neplata jucătoarelor şi înscrierea în cupe europene săteşti, la handbalul care de fapt nu mai e, la rugby-ul ajuns în anonimatul ligii secunde, poloul care cu greu se menţine pe linia de plutire şi exemplele pot continua. Am ajuns să fim pe ultimul loc la bugetele alocate pentru sport şi asta de opt ani de zile în care banii se duc la tot felul de acţiuni gen „ziua vecinului’, dar nu-i nimic, sperăm că vom avea mai mult noroc în noul sport care face furori printre funcţionari: squashul.
Şi nu pot să închei înainte de a vă spune o alta ştire stupidă, UVVG Arad va renunţa şi la terenul de beach volei de pe faleză, teren pe care cu chiu cu vai am reuşit eu şi profesorul Radu Sabău să-l ridicăm, şi credeţi-mă nu a fost un lucru gratuit, pentru că nu ştiu ce decan a hotărât că este ruşinos să joci volei pe plajă în costum de baie şi mai bine s-ar face o parcare. Unde a ajuns moralitatea şi unde a ajuns idioţenia, dar ce te miră!
Călin Moga