Când forma bate fondul…

Aud, văd şi citesc dezbateri şi combateri, analize şi ipoteze, argumente şi contraargumente despre cabinetul noului Guvern. Se dezgroapă trecutul fiecăruia, se caută greşelile, se analizează fiecare gest, fiecare vorbă, se încearcă demolarea unui guvern care încă nici nu şi-a început treaba. Opoziţia, analiştii, ziariştii, moderatorii, societatea civilă, societatea bulevardieră şi cea a mahalalelor, precupeţe şi manageri, corporatişti şi liber-profesionişti au luat la purecat fiecare ministru, fiecare cv şi şi-au spus părerea, care pe unde a apucat, îndeobşte pe reţelele de socializare. Majoritatea părerilor, deloc puţine şi deloc surprinzător, au fost în defavoarea miniştrilor, cei vechi mai menajaţi (firesc, fiind „clienţi” mai vechi), cei noi mai vulnerabili. Tot firesc, aş zice! Iar concluzia majoritară este că avem un guvern slab, fără credibilitate, mai slab decât precedentele două, ale lui Grindeanu şi Tudose. Mai slab, mai mult de formă…
Tocmai aici e problema, că nu prea vedem pădurea din cauza copacilor, în cazul de faţă pădurea fiind fondul problemei, adică programul de guvernare. Nu acela frumos dactilografiat şi utopic în esenţă, ci programul PSD. De fapt, programul lui Dragnea, ce-şi doreşte liderul PSD şi apropiaţii lui. Practic, noul Executiv îşi îndeplineşte menirea denumirii, adică execută poruncile de la partid, într-un mod obedient, dar ambalat frumos. Ba chiar unii membri ai guvernului pot să fie şi combativi, inclusiv în prostie, necunoaştere sau şmecherie. Chiar e folositor, pentru că prin atitudinea lor, uneori penibilă, alteori ipocrită, atrag (mai precis distrag) atenţia opiniei publice, făcând astfel şi indirect jocurile păpuşarului din umbră.
Chiar şi jocul pe care-l joacă toţi aceia înşiraţi mai sus, plus toţi „haştag-rezistenţii”, în frunte cu pseudoformatorii de opinie, vine în ajutorul lui Dragnea. Cu cât contestarea vreunui ministru, cu cât miştocăreala la care este supus alt ministru, cu atât mai mult atenţia opiniei publice e distrasă. Şi, automat, cu atât mai poate guvernul din umbră să îşi facă propriile jocuri politice. Mai ales dacă are cât de cât o protecţie, o „plasă de siguranţă”, fapt perfectibil dacă vor trece toate modificările la legile justiţiei.
Nu spun că Opoziţia sau „strada” sunt pe o mână cu Dragnea şi compania, dar prin atacarea sistematică a membrilor guvernului, prin demolarea efectivă a unor oameni a căror simplă „vină” e că sunt marionete mediocre, scoase de la „naflatină” tocmai pentru obedienţa de care dau dovadă şi care în limbajul de lemn politic se numeşte „disciplină de partid”.
Nu faptul că riscăm să facem eroi din ei, victimizându-i e pericolul, ci altul. De ei sau alţii ca ei nu vom mai auzi decât dacă vor trebui scoşi din nou de la naftalină. Pericolul real e să rămânem pironiţi pe această formă amorfă şi instabilă numită „Guvernul Vasilica” şi să trecem prea uşor cu vederea cine se află în spate.
Şi, dacă predicţiile merg în majoritate pe faptul că şi acest guvern va fi sacrificat fie când va îndeplini pohtele „eminenţei cenuşii”, fie dacă nu va reuşi, prin şubrezirea componenţilor Executivului, de fapt tot pentru Dragnea se fac jocurile. Poate veni peste alte şase luni (trei sau opt, cifra nu contează), va regioza un nou episod din comedia C.Ex. şi va veni cu alte nume bombă, poate chiar cu Ingrid Iordache la Economie sau Finanţe, ca să-mi permit şi o mică şi copilărească ironie.
Acest aşa-zis linşaj social este practic în folosul lui Dragnea, care mustăceşte mulţumit că este bombardată forma Guvernului, nu fondul guvernării.