Dacă luăm în considerare ca instrument de măsurare a inteligenţei doar IQ-ul, pe Pământ a trăit o persoană pentru care cuvântul geniu e neîncăpător: americanul William Sidis (1898-1944), cu un IQ estimat la 250-300.
Teoria Relativităţii a fost inventată de Albert Einstein, considerat de mulţi cel mai deştept om din lume, cu un coeficient de intelgenţă de 160. Dar însăşi măsurarea inteligenţei este relativă: unii ţin cont de coeficientul de inteligenţă, alţii consideră inteligenţa emoţională mai importantă, iar alţii cred că realizările fiecăruia reprezintă „barometrul“ unei persoane dotate.
IQ-ul (Intelligence Quotient) reprezintă măsura inteligenţei umane exprimate printr-un număr, rezultat în urma susţinerii unui test standardizat, raportat la varsta cronologică. Majoritatea oamenilor (85%) se situează în jurul valorii de 100 (90 – 110), având o inteligenţă medie. O valoare peste 120 este considerata inteligenţă superioară, la 130 e vorba de supradotare, iar de la 140 în sus vorbim despre genii.
Scriitorul german Goethe (210), inventatorul Nikola Tesla (195), chimista Marie Curie (180-200), filosoful francez Voltaire (190-200) se numără printre cele mai inteligente persoane din lume. Însă William Siddis, cu un IQ de 250-300, este, se pare, cea mai inteligentă persoană care a trăit vreodată, deşi puţini au auzit de el.
Admis la Harvard la 9 ani
William Siddis are o poveste de viaţă spectaculoasă, a fost admis la Harvard la 11 ani, vorbea 27 de limbi străine şi a inventat propriul limbaj. Totuşi, inteligenţa nu l-a putut salva de demonii interiori. A avut probleme cu legea, a fost arestat, a avut o cădere nervoasă, iar în ultimii ani ai vieţii a lucrat ca funcţionar public.
Acesta s-a născut la New York, pe
1 Aprilie 1888, într-o familie de imigranţi evrei din Ucraina. Între 6 şi 8 ani a scris patru cărţi, dintre care una dedicată limbajului inventat de el, numit Vendergood. A ajuns la Harvard la nouă ani, dar a fost acceptat abia la 11 ani, pentru că a fost considerat prea mic. A devenit cel mai tânăr student care a fost admis la Harvard, având doar 11 ani. A absolvit la 16 ani, în 1914.
Un an mai târziu avea să se îndrăgostească de o tânără, cu un an mai mare decât el, Martha Foley. Cei doi au fost ares- taţi în 1919, în timpul unor proteste socialiste. Nu a stat la închisoare, dar, după acest episod, a fost nevoit să-şi trăiască viaţa destul de retras. A avut multe slujbe, dar, odată ce colegii săi aflau cine era, părăsea firma respectivă. William şi Martha s-au mutat la New York, iar relaţia lor a mai continuat câţiva ani. În cele din urmă, tânăra l-a părăsit şi s-a căsătorit cu un alt bărbat, ceea ce i-a adâncit şi mai mult depresia. A murit din cauza unei hemoragii cerelbrale, în 1944, la 46 de ani, singur şi sărac lipit.
Sport 14
Miroslav Popov va continua și în sezonul viitor pe banca lui FCC UAV Arad: „Sper că vom face o echipă nouă și mai bună”
citește mai mult »