Aradul este un oraș funcțional, cu multe clădiri, tramvaie și autobuze care circulă frecvent și lumini care se aprind pentru cetățenii nocturni absenți.
Contrar acestor facilități evidente, care nu reprezintă un lux, ci o normalitate, orașul se stinge lent, aproape imperceptibil, scânteia vieții pierzându-se.
După ce se lasă întunericul peste municipiu, străzile se golesc, iar magazinele, cu vitrinele sale, rămân doar o parte a decorului banal.
Aradul are piețe largi, bulevarde generoase și parcuri frumoase, dar toate astea, fără oameni devine decor, iar acesta, oricât de bine întreținut, nu înviorează suflete.
Mulți aleg să plece și fac acest lucru fără să dramatizeze, pur și simplu aleg altceva, marile orașe din județele învecinate sau străinătatea.
Pentru cei rămași, Aradul a devenit o buclă temporală: se trezesc, muncesc și dorm, apoi toate se repetă iar și iar, până ce obosesc în această rutină sufocantă.
Cea mai dureroasă parte nu este ceea ce Aradul a pierdut, ci ceea ce nu mai promite. Orașele vii promit viitor, iar Aradul, în percepția multora, promite numai stabilitate.
Stabilitatea, fără sens și comunitate, se transformă în stagnare. Nu se mai găsește timp sau energie pentru implicare, pentru atașament sau pentru ,,acasă”.
Falca a distrus Aradul, acum continua Bibart.
locul lui Falca este la groapa de gunoi a istoriei si la puscarie, nu sa dea lectii din Parlamentul European.