Timp de aproape 40 de ani, Sanda Țăranu a fost una dintre cele mai recognoscibile figuri ale TVR, într-o perioadă în care crainicii de televiziune reprezentau nu doar simple prezențe pe ecran, ci adevărate repere de profesionalism și rafinament cultural. Cu o dicție impecabilă, o voce calmă și o apariție sobră, dar elegantă, ea a devenit pentru public simbolul unei televiziuni construite pe rigoare, discreție și prestanță.
Născută la București, la 8 ianuarie 1939, Sanda Țăranu a avut inițial un traseu academic diferit de cel artistic. A studiat timp de trei ani la Facultatea de Chimie Industrială, înainte de a decide să urmeze Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, pe care l-a absolvit în 1963. În timpul studenției colaborase deja cu Televiziunea Română, iar imediat după absolvire a primit oferta care avea să îi schimbe destinul profesional: postul de crainică TV.
Deși își dorise inițial o carieră în teatru, a rămas fidelă televiziunii și a devenit rapid una dintre cele mai iubite prezențe ale micului ecran. A prezentat programe culturale, emisiuni speciale și ediții de festival, fiind asociată inclusiv cu celebrul festival „Cerbul de Aur” și cu transmisiuni internaționale realizate de TVR în anii ’60 și ’70.
Pentru multe generații de telespectatori, vocea sa rămâne legată de emisiunea Teleenciclopedia, una dintre cele mai longevive producții din istoria televiziunii românești. După retragerea oficială din fața camerelor, în 1998, Sanda Țăranu a continuat să colaboreze cu televiziunea publică drept narator, traducător și realizator de emisiuni.
În ultimii ani, aparițiile sale publice au devenit tot mai rare. Presa relata că fosta realizatoare TV trăia retras, împărțindu-și timpul între București și casa sa din Breaza, loc despre care vorbea adesea cu nostalgie și afecțiune. Prieteni apropiați și colegi de generație, printre care Marina Voica, evocau schimbările aduse de vârstă și de pierderea soțului său, tenorul Nicolae Țăranu.
Sanda Țăranu a continuat să fie percepută ca un reper al eleganței și al bunului gust în spațiul public românesc. În numeroase interviuri și evocări recente, era descrisă drept „vocea de aur a TVR” și una dintre ultimele mari figuri ale unei televiziuni construite pe cultură, sobrietate și respect față de public.
sursa: Radio România Cultural
