„Tristeţea mea aude nenăscuţii câini/Pe nenăscuţii oameni cum îi latră.“ Aşa îşi scrijelea necuvintele pe inimă Nichita Stănescu (Pe 31 martie a fost ziua lui de naştere; evenimentul a trecut atât de neobservat încât de supărare ziua de 31 s-a răsturnat şi a devenit 13, ziua în care a murit, în decembrie 1983). Acest aprilie îmi trimite gândurile sinucigaşe ale tuturor mugurilor care refuză să explodeze, lăsând goale crengile arborilor, precum fotografiile nud ale lui Gigi Budiu şi Nelu Scripciuc, prietenii mei, maeştri ai fotografiei artistice cu femei. Suntem în plină primăvară, dar rândunicile refuză să-şi preia vechile locuinţe de sub streşinele caselor, preferând să-şi ia pe chirie un capăt de nor sub forma unei mingi dezumflate de fotbal.

Lady UTA, Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc, fiica de sânge a baronului Neumann, cel care a clădit Castelul de la capătul Străzii Poetului, a ajuns o nobilă scăpătată.

Amintiri  scrâşnite îmi vin în minte, de pe vremea când eram un flăcăiandru ambiţios, care şi-a lăsat casa de la ţară şi s-a avântat cu pieptul scobit înainte, pentru a se şcoli în Capitală, printre capitalişti. Pe atunci Lady UTA era faima României, eliminase din cupele europene pe Feyenoord, campioană intercontinentală. Când auzeau că sunt din Arad, toţi se purtau cu mine mişto, de parcă io aş fi dat golul din Olanda, nu Florian Dumitrescu; de parcă io aş fi jucat în acea echipă nu Domide, Gornea, Birău, Lereter, Pojoni, Brosovszky, Axente şi ceilalţi. Sincer, eram privit cu multă simpatie pentru calitatea mea de… arădean.

Apoi, anii ce au urmat au confirmat valoarea nobilei Lady UTA, faptul că a reuşit să construiască în Arad un fenomen nu numai sportiv ci şi social şi de masă. A ajuns Campioană a României de şase ori şi a câştigat două cupe naţionale. Când UTA juca acasă, conducerile fabricilor ştiau că se vor goli secţiile cu două ore înainte de începerea meciului. Totul se accepta tacit, fără prea multe explicaţii tovarăşilor de la partid. Care erau şi ei pe stadion. Pe atunci nu se punea problema dacă Lady UTA va câştiga meciul, sau ba. Pariurile se făceau pe scor: Cu cât va bate UTA? Tot din acea perioadă Lady UTA şi-a câştigat mii de suporteri din întreaga ţară. Pe unde mergea să joace, Lady UTA umplea stadioanele, se băteau toţi să vadă echipa baronului Neumann.

Apoi, nu a mai contat sufletul. A intervenit banul iar sufletul a trecut pe plan secund. Încet, încet clubul de la capătul străzii Poetului a încăput pe mâna unor tipi veroşi, care au văzut în Lady UTA doar un mijloc de-aşi umple teşchereaua. Tipi care au călcat şi calcă în picioare blazon, trofee şi sufletele sutelor de mii de iubitori de UTA!

În prezent Lady UTA are un majordom care administrează Castelul UTA ca dracu, golind proprietăţile de tot ce-i valoros: materie, spirit, spectatori. Dar, cât s-o strădui ipochimenul (poreclit Marţianul, că-i căzut din Lună) tot nu se va putea ridica la nivelul nobilei Lady UTA! Va rămâne veşnic un amărât de neam de traistă.

Dar, UTA va renaşte, jur pe Statuia lui Petchovsky că va fi aşa!

Recomandările redacției