Andrei Vochin a scris în FANATIK despre deciziile controversate ale lui Mircea Rednic la UTA și a argumentat, cu o analiză financiară, de ce tehnicianul s-a îndepărtat de istoria „Bătrânei Doamne”:
Pare că joia asta a căzut ca un trăsnet peste viața antreprenorială a lui Mircea Rednic. Deși ar fi trebuit să fie o mica ușurare. În urma deciziei Comitetului Executiv, președintele Răzvan Burleanu a anunțat că a relaxat o regulă ce urma să intre în vigoare din sezonul următor. În loc să fie nevoite să folosească 6 jucători formați la nivel național pe tot parcursul fiecărui meci din stagiunea viitoare a SuperLigii, așa cum se anunțase încă din primăvara. Șase a devenit 5, „pe tot parcursul fiecărui meci” a devenit „în 75% din meciurile jucate”, iar fiecare jucător U21 folosit face cam cât doi mai mari de vârstă.
„Mircea Rednic a schimbat filosofia acestui club”
În loc să fie socotită o veste bună în familia Rednic, decizia CEX a creat neliniște. UTA, clubul la care activează capul familiei, nu s-a încadrat niciodată în tipul ăsta de regulă în mandatul său pentru simplul motiv că membrii organizației sale nu au în domeniul de activitate prea multă legătură cu jucătorii formați la nivel național. Pe care îi consideră, printre altele, „prea scumpi”. Strict negustorește.
Dacă activa pe la Clinceni, Slobozia sau Brănești, poate că afirmația sa putea avea un sens. Cluburile respective n-au niciun fel de tradiție sportivă, niciun fel de pedigree. Când ești la Arad lucrurile se schimbă radical. Pentru că ai ajuns în locul care i-a dăruit fotbalului pe Petchovski și pe Domide, pe Duckadam și pe Coraș, pe Țucudean și pe Man (asta ca să venim și în zilele noastre). Printre mulți, mulți alții.
Aradul e o zonă fotbalistică de referință. Până la detenta CFR-ului din ultimul deceniu, UTA, ITA, Flacăra Roșie sau cum s-a mai numit, a reprezentat ”Campioana Provinciei”, echipa din exteriorul Bucureștiului cu cea mai mare zestre de trofee. O trupă care a eliminat din Cupa Campionilor o deținătoare de trofeu en-titre, pe Feyenoord, cu jucători internaționali români prezenți la Mondiale sau Europene, cu fotbaliști născuți în zonă și crescuți în pepiniera prodigioasă a clubului.
Mircea Rednic a schimbat total filosofia acestui club. UTA de azi nu mai e echipa lui Cura, Leac, Axente, Țucudean -tatăl sau Ungur, ci cea a lui Poulolo, Omondi, Tsouka, Mpoku sau Mabea. „Bătrâna Doamnă” nu mai știe să-și crească propriii copii, ci s-a dăruit toată farmecelor conților scăpătați sosiți de peste mări și țări.
„UTA a făcut 15 milioane de euro din transferurile lui Man, Petre, Miculescu, Vulturar, Pop”
Aseară, la Sibiu, UTA și-a luat o înfrângere la scor de neprezentare în fața celor de la Hermannstdat, echipă care a folosit minimum 5 jucători formați la nivel național pe tot parcursul campionatului. Sibiul nu-i mai bogat ca Aradul, fotbalistic vorbind, de vreme ce e încă în insolvență.
Și nici nu are o academie puternică precum cea din orașul de pe malul Mureșului. Dar are o preocupare pentru performanță, care a generat, iată, o nouă calificare în finala Cupei și, în general, un parcurs decent în campionat raportat la puterea financiară a clubului.
Indiferent ce încearcă să explice Rednic în legătură cu opțiunea sa de a descărca până acum la Arad duzine de jucători străini, cifrele sunt încăpățânate rău. Singuri jucători care au putut fi vânduți pe bani importanți în ultimul deceniu sunt cei formați în academia UTA. În mandatul „Puriului” nimeni nu a dat un șfanț pe vreun african, ci singurii care au băgat finanțe în club au fost jucătorii români sub 21 de ani. Anul trecut Rareș Pop, pe care Rapidul a plătit 700.000 de euro, anul acesta Cristi Mihai, pe care Dinamo l-a antamat deja pentru o sumă de peste jumătate de milion.
În ultimul deceniu, UTA a făcut circa 15 milioane de euro din transferurile lui Dennis Man, Adrian Petre, David Miculescu, Cătălin Vulturar, Rareș Pop și Cristi Mihai și a cheltuit enorm cu contractele, primele de instalare și comisioanelor impresarilor care le-au defrișat drumul străinilor spre paradisul arădean. În mod normal, Aradul n-ar fi avut nevoie de nicio regulă, ci doar de o viziune corectă a afacerii pentru a se axa pe fotbaliștii crescuți în propria pepinieră. Din păcate însă viața i-a scos în cale judecata strâmbă a dreptului antrenor.
sursa: fanatik
De 30 de ani, echipele de juniori ale Aradului ajung în fazele finale ale competițiilor naționale, dar la UTA promovează foarte puțini jucători autohtoni. Politica clubului este să crească tineri pe care-i vinde pe sume ridicole, nefolosindu-se de ei măcar doi-trei ani ca să ridice clubul. Ce să așteptăm, când la conducere e un samsar fără scrupule (Meszar), iar antrenor alt samsar care își îmbogățește familia pe spinarea noastră? Au vândut și cumpărat cei mai mulți jucători din LigaI (peste 60 – desigur că fiica lui a încasat comisioane grase), am ajuns în situația să nu avem portar de rezervă (în meciul cu Farul) și alte anomalii. Greață mi-e!