Pornind pe un traseu ușor de parcurs, începând cu strada Cocorilor, luând-o drept înainte, se poate vedea nevoia disperată de interes a Aradului. Nepăsarea distruge mai intens decât neputința, și se poate constata că în acest caz, ca în multe altele, cele două lipsuri se îmbină în întregime, rezultând problemele prezentului.
La început pare destul de clar, că pe parcursul drumului, în partea stângă a rutei se zăresc clădirile sărăcăcioase, iar în cea dreaptă spațiile comerciale, ținute într-o stare bună. Această primă impresie este zdruncinată după câțiva pași, pe ambele părți fiind vizibile construcțiile moderne, amestecate cu structurile jerpelite. Cele din urmă, după cum se poate observa, sunt mai numeroase în zona aceasta a orașului, față de cele întreținute conform cerințelor vremii.
Abandonul și indiferența afectează orașul, ce începe să se dărâme cu o simplă atingere. Casa de la intersecția străzii Cocorilor cu stada Mușețel stă pentru a se descompune încet, pentru a se prăbuși bucățică după bucățică. Aici avertismentul ,,Atenție, cade tencuiala!” nu ar avea sens, acest fapt fiind evident pentru orice trecător.
Mulți s-ar putea întreba dacă este un film horror sau realitatea, însă nu o fac, răspunsul, din nefericire, fiind unul trist, că aceste peisaje se pot vedea în fiecare oră și zi a vieții arădene. Dacă într-adevăr ar fi vorba doar de un film, acela sigur ar fi premiat, locațiile prezentate dovedindu-se perfecte pentru acest gen de lucrare.
Este sesizabil că nu doar timpul a jucat un rol important în neîngrijirea Aradului. Mulți, cu iresponsabilitatea lor, se fac vinovați de renunțarea la obligația morală de a onora orașul cu efortul minim de restaurare a clădirilor aflate în curs de pustiire.
Iza, nu prea le ai cu sintaxa frazei în limba română.