Suntem membri NATO! Ne învecinăm la răsărit cu Republica Moldova, rezultat al Tratatului Ribbentrop – Molotov. Rusia în gâlceava cu Ucraina, apelând iar la metodele Ribbentrop, și-a anexat Crimea. În Ucraina a pornit disputa dintre cei pro Rusia și cei pro Europa. La granița dintre marile puteri, Rusia aliată cu mareșalul Gazprom și celălalt beligerant NATO, ambele tabere își concentrează forțe serioase. Nu se precizează care graniță, Nistrul sau Prutul. De fapt pentru noi este indiferent. Și atunci. . . .
Abia atunci, se complică situația noastră, a României. Nu mă consider politician și nici strateg, dar tremur de frică, dacă se pornește confruntarea armată? Dacă vin peste noi Rușii, pe teritoriul apărat de NATO, călări pe bombardiere, cum spunea deunăzi un demnitar impregnat în votcă, ce facem? Chiar dacă suntem parte din NATO, motivul acestui scandal este departe de interesele României, și totuși, cutuma, – toți pentru unul și unul pentru toți – este semnată și de noi când aderarăm. Iar dacă se pornește tăvălugul tancurilor și al tunurilor, până se ajunge la…Berlin, ca odinioară, se calcă cu șenilele țara noastră, devenită teatru de război. Să ne liniștească, conducerea NATO ne-a îndopat cu tehnică militară, cu soldați, într-o densitate de invidiat. Iar dacă numai un proiectil , ori o bombă, dintr-o sută trase, nimerește în țintă, celelalte vor mușca din pământ românesc. Cam astfel văd eu iadul pe pământ.
Dar dacă noi susținem Ucraina să vină spre UE, și Ucraina vine, se schimbă echilibrul european; să nu uităm, ea vine cu cei 576 mii kilometri pătrați, mai mulți ca ai Germaniei și cu cei 46 milioane locuitori , pe locul 5, după Italia. Ucraina o țară relativ săracă, dacă-și revendică pretențiile după poziție? Cum o să fie? Puteți răspunde dumneavoastră? . Apoi cu Ucraina, din istorie aflăm că nu au fost relațiile cele mai pașnice, recent ne-am războit pentru insula Șerpilor. Mai bine să tac, să nu inflamez o situație ce dă pe dinafară.
În final, citindu-l pe Alecsandri în „Balcanul și Carpatul”, să schimbăm puțin personajele și Dunărea cu Nistrul (Prutul), atunci cum ar fi ?
(… )Ca doi giganți năprasnici stau astăzi față-n față
Ș-aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară,
Cu glasul s-amenință, cu gândul se doboară,
Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă!
E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!” (…. )
Chiar așa, președintele Putin mânat de cercurile de putere și avere din Rusia, masează trupe la granițele din vecinătatea României, întărâtă naționaliștii să se încaiere în Ucraina și așteaptă un Sarajevo. NATO, nu stă degeaba, mârâie și întărâtă fiara, nu pe calea undelor, prin mail ori telegrame, cum făceau odinioară chinezii, ci cu portavioane și cu Deveselu, iar rangurile și gradele cele mari se întrec în a promite românilor protecție absolută.
Dar, revin și zic, DACĂ DIN 100 DE PROIECTILE ORI BOMBE, UNA ÎȘI ATINGE ȚINTA, CELELALTE CAD ÎN CAPUL NOSTRUI. . .
Acum nici în locul lui Băsescu nu aș dori să fiu, și nici în a lui Ponta.
Găsim noi, oare, înțelepciunea de pe urmă? Bine ar fi să ne fie bine și să lupte între ei, doar politicienii.
