Acum un secol, Crăciunul arădenilor nu era atât de extravagant și spectaculos ca în prezent. Fără obiceiurile generațiilor de astăzi, sărbătoarea era centralizată mai mult în jurul familiei și al credinței.
Aradul din perioada interbelică era deja puternic influențat de moda din vest. În oraș începuseră împodobirea brazilor, se tipăreau felicitări de sezon și se dădeau darurile tot mai alese.
În acest timp, satele din Podgoria Aradului sau de pe Valea Mureșului erau fruntașe la păstrarea tradițiilor strămoșești. Postul era strict respectat, se colinda fiecare gospodărie, se găteau mese tradiționale și era multă liniște și pace.
În Arad conviețuiau mai multe popoare, în special români, maghiari, germani și sârbi. Indiferent de religie, ortodocșii, catolicii și reformații, toți au pus accent pe slujbele de seară și viața familială.
Un element comun al orășenilor și al sătenilor era grija față de cei săraci și singuratici. Bisericile și organizațiile caritabile se implicau serios în sprijinirea familiilor sărace și chemau la sărbătoare pe cei fără apropiați.
