Ultima producţie editorială a profesorului Lucian Boia despre dedesubturile Primului Război Mondial a aprins iarăşi spiritele ultra-naţionaliştilor de pe malurile Dâmboviţei. Au existat şi câteva emisiuni televizate în care istoricul Lucian Boia a fost făcut aproape trădător ne neam şi ţară, doar pentru a că a avut curajul să afirme că Transilvania nu a aparţinut – din punct de vedere juridic şi administrativ – statului român înainte de 1918. Pe de o parte, Lucian Boia nu a căzut în această situaţie, oarecum neplăcută, fiind absolut „nevinovat”. Dimpotrivă, universitarul bucureştean cunoaşte faptul că istoria fiecărui popor conţine şi subiecte sensibile, pe care nu este bine să le răscoleşti şi să le scoţi mereu în dezbaterea publică. Ungurilor şi austriecilor, de exemplu, nu le convine să le reaminteşti, zi de zi, faptul că au pierdut un întreg imperiu central-european şi că au rămas doar două ţărişoare fără ieşire la mare, după cum nici polonezilor nu le prea place să le povesteşti despre momentele în care au fost desfiinţaţi, în câteva rânduri, ca stat de pe harta Europei. Există, de asemenea, tendinţa unor istorici de a vinde cât mai bine cărţile pe care le elaborează, încasând astfel sume considerabile de bani. În această categorie se încadrează şi profesorul Lucian Boia. Pe de altă parte, dezbaterile publice despre lămurirea unor momente controversate din zbuciumata noastră istorie naţională sunt oricând binevenite. Aruncarea balastului comunist, bunăoară, din paginile istoriei noastre este un demers absolut necesar, dar trebuie făcut cu înţelepciune. În ceea ce priveşte Transilvania, acest teritoriu aparţine astăzi, de fapt şi de drept, României. Problema devine discutabilă doar atunci când se face recurs la istorie, deoarece despre acest teritoriu binecuvântat fiecare îşi are propria sa versiune. Istoricii români de după 1918 au elaborat versiunea lor, istoricii maghiari din preajma milenarismului, la fel, sârbii nu fac nici ei excepţie, iar saşii sau şvabii îşi încep istorioara odată cu prima lor colonizare şi o isprăvesc, brutal, în momentul repatrierii. Nimeni nu a încercat să privească până acum istoria Transilvaniei de undeva de deasupra interpretărilor partizane, doar de dată mai recentă fiind publicate volumele coordonate de către academicianul Ioan Aurel Pop, prin strădania cercetătorilor de la Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca. Nu în ultimul rând, istoria a ajus o disciplină care este predată doar o singură oră pe săptămână la cursurile gimnaziale şi liceale, în vreme ce despre sport se spune că nici patru ore nu ar fi îndestulătoare. Dacă guvernanţii nu vor repara de urgenţă această stupizenie profund anti-naţională, atunci întrebarea din titlul comentariului nostru poate obţine răspunsuri dintre cele mai năstruşnice.

Recomandările redacției