Atunci când avea loc o faptă reprobabilă, iar autorii erau necunoscuţi, romanii îşi puneau o întrebare „cui prodest?”, adică cine va trage foloasele? Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, actualul preşedinte al Senatului, strânge semnături pentru a iniţia procedura de suspendare a preşedintelui, deşi Traian Băsescu mai are doar câteva luni de mandat. Lăsând la o parte faptul că nu a reuşit să întocmească un calendar al acţiunilor care să fie în conformitate cu prevederile legale, Tăriceanu vine cu o propunere atât de fantasmagorică încât mă face să mă întreb „cui prodest?”, deşi în cazul de faţă autorul este mai mult decât cunoscut. Lui Tăriceanu, poreclit de Băsescu, la câteva ore după această iniţiativă „Inimă zburdalnică”, din cauza numărului mare de neveste, sigur nu îi va aduce niciun câştig. În primul rând pentru că în cazul în care preşedintele va fi suspendat, a promis că va refuza postul de preşedinte interimar, fiind implicat în campania electorală pentru prezidenţiale, astfel încât România s-ar putea alege cu un preşedinte ca Valer Zgonea. Mai mult, nu cred că Partidul Liberal Reformator va câştiga mai mulţi simpatizanţi sau membri, în urma unui demers care nu are nicio finalitate şi nici Partidul Social Democrat nu va reuşi să-şi întărească poziţiile cu Băsescu implicat într-o campanie care vrem, nu vrem, va trebui să preceadă referendumul de demitere. Dimpotrivă, actualul preşedinte şi candidatul susţinut de el, vor avea o nouă temă de dezbatere care îi favorizează şi noi motive de a ataca majoritatea parlamentară, care venită la putere pe un val uriaş de speranţă, nu a reuşit decât să înşele aşteptările multora dintre cei care au votat USL.
O altă mostră de lucru făcut fără cap vine de la premierul Victor Ponta, care a avut proasta inspiraţie să-l compare pe preşedintele ţării sale cu Adolf Hitler. Cum era şi normal, această declaraţie, despre care m-aş bucura să fi fost făcută la beţie, pentru că o vorbă din popor spune că „din beţie te trezeşti…”, a provocat reacţii dure din partea unor politicieni occidentali, din partea unor ambasadori şi, nu în cele din urmă, din partea comunităţii evreieşti, care susţine că premierul a comis „o greşeală politică imensă, de neacceptat”. Aşa că din nou mă întreb „cui prodest?”, că lui Ponta sigur nu.
Având în vedere cele două întâmplări nefericite, nu pot să nu constat că politicieni care se opun actualului locatar de la Cotroceni, fac tot posibilul să-şi diminueze şansele de câştig la alegerile prezidenţiale.
