Cum se fură un Revelion

0
347

Anul 2013 a început nefast pentru unul din organizatorii de evenimente gen nunţi, botezuri ori revelioane. Acesta s-a văzut cu bucătăria spartă de câteva sute de clienţi hămesiţi şi scandalizaţi de calitatea produselor puse pe masă, care pe lângă faptul că au devastat de nervi tot ce le-a ieşit în cale, au altoit şi bucătarii ori chelnerii care nu au apucat să-şi ia tălpăşiţa. Lucru binevenit în ziua de azi.
Dacă în fiecare judeţ am avea clienţi precum cei din Podari, localitatea unde s-a petrecut grozăvia, adică olteni aprigi la mânie care nu sunt de acord să fie duşi de nas cu zăhărelul din meniu, calitatea serviciilor oferite de furnizorii de astfel de evenimente ar fi cu totul alta. Iar tunurile puse la cale de amatorii de profit peste noapte ar dispărea.
Să organizezi un eveniment care să-ţi umple teşchereaua nu e mare lucru. În primul rând, trebuie să dispui de spaţiul în care se ţine paranghelia. Nu trebuie să-l ţii deschis ca restaurant, fiscalitatea aberantă şi multitudinea de controale te vor aduce în pragul disperării. E suficient să dai tunuri cu ocazia unor evenimente dragi românului. Iar apoi să te ,,blindezi” cu tot felul de hârtii care să-ţi acopere măgăria pusă la cale. Adică chitanţe din care să rezulte că ai cumpărat cele promise nefericiţilor meseni. Astfel, ai o portiţă de scăpare atunci când unii mai indignaţi vor suna la Protecţia Consumatorului ca să te reclame că ţi-ai bătut joc de ei, iar tu vei putea să pui pârele pe seama consumului de alcool şi să-i dai la rândul tău în judecată. La fel cum procedează astăzi patronul prins cu mâţa-n sac. După care începi să bântui prin hipermarketuri în căutarea mâncării expirate, sau în curs de expirare. De preferat din cea gata gătită. Pentru a pune laba pe aşa ceva înainte să fie aruncată la câini trebuie să ai ,,intrare” la şefii de raioane, de unde o cumperi la un preţ convenabil ambelor părţi.
Cum pe masa românului băutura scumpă nu trebuie să lipseasă nici la bine, nici la rău, trebuie să faci rost de cât mai multă şi cât mai de ştaif. Chiar dacă în interiorul sticlei cu etichetă de ,,whiskan” pentru barosani se află o poşircă în a cărei compoziţie se află spirt şi apă. Pentru asta trebuie să ai relaţii în lumea contrabandiştilor ori celor ce contrafac băuturi. Lucru deloc greu de împlinit. În orice piaţă găseşti cu duiumul. Iar dacă cumperi en-gros îţi fac şi reducere. În fond şi la urma urmei trei sferturi din băutura din ţară este falsificată ori făcută după reţete ce distrug vieţi, ce mai conteză dacă are timbru ori ba?! Iar dacă are, poate fi şi tras la imprimantă.
Cam aceasta ar fi pe scurt radiografia tenebrelor unei afaceri ce prosperă de ceva vreme. Şi anume cea a organizatorilor ,,pirat” de evenimente. Care iată, au furat după metodă bucuria sărbătoririi unui Revelion. Şi cine ştie câte alte până acum.
Din păcate majoritatea clien-ţilor au întipărită-n cap mentalitatea din perioada ceauşistă când ciorba de gogonele se servea la liber, iar grătarul era pe sub mână şi trebuia să rosteşti ,,săru mâna“ pentru a-l căpăta chiar şi la suprapreţ, aşa că tac din gură. Şi se complac în atmosfera dată de găteala sălii, iar dacă ulterior au probleme de sănătate îi bârfesc pe cei a căror a fost nunta ori botezul, şi nu pe organizatori. De parcă ar fi interzis să pri­mească servicii pe măsura preţului plătit măgarilor pentru care alimentaţia publică a devenit o afacere veroasă după lozinca ,,afară- i vopsit gardul şi înăuntru-i leopardul”, sub forma lipsei de igienă şi-a produselor de slabă calitate şi expirate, aducătoare de toate bolile din lume.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.