Dascălii se tem că anul acesta sistemul educaţional va intra în colaps din cauza slabei finanţări

Profesorii arădeni consideră imperios necesară alienerea învăţământului românesc la standardele europene privind educaţia şi finanţarea corespunzătoare a sistemului, prin alocarea unui procent de 6% din PIB, începând chiar din acest an. Acordarea unui procent din PIB apropiat de 6%, susţin dascălii, este obligatorie pentru începerea reformei reale în educaţie. Aceştia menţionează că deşi Legea Educaţiei Naţio­- nale instituie caracterul de prioritate naţională a învăţământului şi prevede alocarea anuală a 6% bugetele locale şi PIB, s-a decis ca acest lucru să intre în vigoare abia de anul viitor. „Mai mult, din informaţiile pe care le avem, în proiectul legii bugetului de stat pe anul acesta se prevede acordarea numai a 2,6% din PIB, ceea ce va determina intrarea în colaps a sistemu­lui educaţional. Realitatea confirmă că subfinanţarea a atins deja pragul maxim al suportabilităţii. Prea mulţi ani s-a amânat alocarea unor resurse bugetare, care în mod normal ar fi trebuit să crească an de an. Efectele insuficientei finanţări sunt tot mai vizibile şi adâncesc decalajul nu numai faţă de şcolile ţărilor dezvoltate, dar şi faţă de cel al ţărilor recent admise în Uniunea Europeană. Procentul mediu alocat pentru educaţie în ţările membre UE este de 5,3% din PIB“, susţine Dănuţ Ieneşescu, liderul Sindicatului Democratic din Învăţământ Arad.
În urma grevei din anul 2005 s-au alocat sume importante de bani pentru investiţii, majoritatea sumelor fiind destinate proiectelor de investiţii în infrastructura şcolară. În ultimii doi ani majoritatea investiţiilor au fost abandonate în diverse stadii de realizare, Ministerul Educaţiei susţinând că nu mai are obligaţia de a le continua. „Considerăm necesară finalizarea investiţiilor în infrastructura şcolară, începute anterior anului 2008 şi abandonate în timpul guvernării Boc, cu atât mai mult cu cât s-a ajuns într-o situaţie paradoxală: din cauza lipsei de spaţii şcolare, elevii sunt nevoiţi să înveţe în două-trei schimburi, iar pe de altă parte, datorită insuficienţei fondurilor s-au abandonat numeroase proiecte de investiţii începute, ceea ce implică importante pierderi financiare“, mai declară Ieneşescu.
Profesorii mai atrag atenţia că materialul didactic este insuficient şi neperformant atât în unităţile din mediul urban, cât şi în cele din mediul rural. Spaţiile în care se desfăşoară actul educaţional sunt insuficiente şi necorespunzătoare, în cele mai multe cazuri. Sunt lipsite de condiţiile igienico-sanitare, multe dintre acestea neavând autorizaţii sanitare de funcţionare datorită lipsei apei potabile şi a grupurilor sanitare corespunzătoare.
Descentralizarea – un eşec
Descentralizarea administrativă a învăţământului nu a condus la creşterea gradului de autonomie al unităţilor de învăţământ. „Mai mult, a adus cu sine noi probleme: imposibilitatea şi uneori refuzul autorităţilor administraţiei locale de a asigura din bugete proprii sumele necesare pen­- tru acoperirea cheltuielilor materiale şi a celorlalte categorii de cheltuieli pe care le finanţează; nede­- contarea cheltuielilor de navetă pentru personalul din învăţământ; lipsa de transparenţă privind modul de alocare şi de utilizare a sumelor repartizate prin punerea în aplicare a actelor normative pentru finanţarea unităţilor; lipsa dialogului între conducerile şcolilor şi consiliile locale“, consideră Ieneşescu.
Reintroducerea concursului naţional de titularizare în sistem, acordarea gradaţiei de merit şi personalului didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar sau recunoaşterea ca ve­chime la catedră a perioadelor de concedii fără plată pentru personalul didactic care solicită să se specializeze sau să participe la cercetare ştiinţifică cu o durată totală ce nu poate depăşi trei ani reprezintă alte pretenţii ale profesorilor.