„Fair play” este o expresie preluată din engleză, probabil una dintre puţinele care au fost preluate cu rost din limba care acum tinde să devină universală. Tradusă cuvânt cu cuvânt, înseamnă „joc corect”, însă potrivit dicţionarului înseamnă ceva mai mult, adică „acceptarea loială a regulilor (într-un sport)”. Mai pe româneşte, eşti fair play dacă după ce ai intrat în joc respecţi normele, uzanţele, fiind corect atât cu ceilalţi, cât şi cu tine însuţi. Iar dacă tu eşti cel care a pus bazele acelor reguli sau care ai cerut cu insistenţă să fie respectate, trebuie cu atât mai mult să le respecţi, chiar şi atunci, când aparent, este împotriva intereselor tale. Nu de alta, dar „roata se învârte”, spune o vorbă din popor.
Din păcate, prin declaraţiile la adresa Justiţiei, la adresa procurorilor şi judecătorilor, pe care le-a făcut după ce a plecat de la Cotroceni, fostul preşedinte Traian Băsescu a dovedit că nu este fair play, că este lipsit de fair play, cum vreţi să spuneţi. În ultimele luni, atacă tocmai una dintre principalele sale realizări ca preşedinte al ţării, care timp de zece ani a cerut ca Justiţia să fie independentă, ca magistraţii să nu mai răspundă la comenzile politice, să ignore presiunile venite din stânga şi din dreapta şi să-şi facă treaba. Acum, când se văd semne din ce în ce mai clare că Justiţia începe să funcţioneze fără frică, când politicieni şi oameni de afaceri care uneori păreau intangibili ajung în arest preventiv, arest la domiciliu, iar unii dintre ei încep să-şi primească pedepsele, Băsescu iese în public pe unde apucă şi nu se mulţumeşte doar cu nişte aluzii sau cu nişte pastile aruncate la adresa instituţiilor pe care acum câteva luni bune le ridica în slăvi, ci trece la atacuri frontale, vorbind de abuzuri, ce practici pe care el le consideră necinstite şi spune că se aşteaptă chiar şi la condamnări nedrepte. Având în vedere că este şi el cercetat acum, când nu mai are imunitate, reacţia politicianului Traian Băsescu, obişnuit să-şi discrediteze adversarii, să-i decredibilizeze şi apoi să şteargă pe jos cu ei, este pe undeva de înţeles, pentru că acesta a rămas un animal de pradă, care nu se lasă la nimeni. Nu pot însă să înţeleg, sub nicio formă cum de Băsescu loveşte acum cu duritate în ceva ce a susţinut odinioară, săpând temeinic la temelia uneia dintre principalele realizări ale sale ca şef al Statului Român.
În aceste condiţii, în loc să obţină rezultatul dorit, s-ar putea să se trezească cu nişte judecători şi procurori mai hotărâţi să meargă până la capăt, decât au fost până acum.
În încheiere, nu pot decât să sper că fostul preşedinte îşi va da seama că a greşit şi va lăsa instituţiile statului să-şi facă treaba, fără să le mai critice fără rost, luând exemplu de la alţi doi foşti preşedinţi, Emil Constantinescu şi Ion Iliescu, care din acest punct de vedere au procedat corect, după ce nu au mai fost la putere.
