Atmosfera de aseară de la Supercupa României a fost una de meci mare. La acest lucru au contribuit nu doar cele două galerii (destul de reduse numeric) ci și spectatorii arădeni și galeria echipei UTA. De altfel, am putea spune că aceștia, deși le-au lăsat în majoritatea timpului loc de manifestare susținătorilor celor două combatante de pe teren, au reprezentat sarea și piperul serii din punct de vedere vizual și auditiv.
În primul rând trebuie să spunem că arădenii au umplut stadionul. Au fost peste 10.700 de spectatori, dintre care probabil că undeva la 8.500-9.000 au fost arădeni. Este un semn că publicul din Arad iubește fotbalul, este dornic de meciuri mari dar ține și la imaginea orașului și a fotbalului arădean, care s-a dorit și s-a dovedit a fi o gazdă foarte bună a acestui eveniment (mai puțin la capitolul gazon dar asta e deja o poveste veche).
Însă arădenii nu s-au mulțumit doar cu participarea pasivă la spectacol ci au devenit parte integrantă în el, fiind genul de „surpriză“ care nu apare pe afiș dar despre care apoi se vorbește cel puțin la fel de mult ca despre vedetele anunțate. După 20 de minute în care cele două galerii au fost lăsate să se dueleze, de la baza tribunei a doua, unde era masat compact un grup important din galeria echipei UTA, s-a dat semnalul pentru scandarea: „UTA Arad! UTA Arad!“. În câteva secunde aceasta a fost preluată de întreg stadionul, care a devenit un vulcan.
A urmat apoi momentul pregătit de galeria UTA-ei, prin care aceasta și-a manifestat dezaprobarea pentru felul în care este condus clubul iubit. La tribuna a doua a fost desfășurat un banner mare, pe care alături de mesajul „Mafia fotbalului arădean“ apăreau chipurile lui Alexandru Meszar și Gheorghe Falcă, cei pe care suporterii îi acuză că țin captiv clubul, blocând preluarea acestuia de către grupul celor patru investitori. Au urmat câteva minute în care cei doi menționați au fost contestați și prin scandări. Pe balustrada care separă tribuna de teren au fost puse mai multe bannere în care numele celor doi apăreau tăiate, bannere care au rămas acolo până la finalul meciului.
Suporterii UTA-ei au mai ieșit la rampă și în repriza secundă când au cântat „De la Dunăre la Sena“, un alt moment care a generat emoție și aprecieri, inclusiv din partea celor două galerii. Iar la final, spre lauda lor, spectatorii arădeni și suporterii UTA-ei au dat dovadă de cultură fotbalistică, rămânând în stadion pentru a aplauda decernarea trofeului către cei de la Sepsi OSK, asta deși ora era înaintată și foarte mulți dintre ei se grăbeau să ajungă la festivalul de muzică ce are loc în acest week-end pe Aeroportul Arad.
Sigur că trebuie felicitați și suporterii celor două formații care s-au duelat aseară. Deși nu se numără printre cele mai numeroase și fanatice galerii, fanii lui Sepsi și ai CFR-ului s-au ridicat la înălțimea momentului. Cei de la Sepsi (peste 1000) au ocupat un sector din peluza unde stă de obicei galeria UTA-ei precum și unul de la Tribuna I. Au cântat pe tot parcursul meciului cântece în maghiară, specifice Ținutului Secuiesc. Printre ei am remarcat și suporteri veniți din Ungaria, de la Szeged sau Budapesta. Din fericire nu s-au mai semnalat problemele de la finala Cupei României, când o parte dintre aceștia n-au respectat momentul intonării imnului. La Arad, în afara câtorva momente în care s-a scandat „Ria Ria Hungaria!“ și care au fost întâmpinate cu ostilitate de majoritatea publicului, nu au existat niciun fel de provocări pe teme care n-au legătură cu fotbalul.
Fanii CFR-ului, aflați în număr de aproximativ 700, au stat organizați la peluza dinspre gară. Deși mai puțini, au părut a fi mai vocali. Simțind pulsul publicului, au încercat să-și facă aliați printre arădeni, scandând împotriva celor de la U. Cluj și Poli Timișoara, dar și „România! România!“. Suporterii UTA-ei au preferat însă neutralitatea. La final, fanii CFR-ului au primit demn înfrângerea, aplaudându-și favoriții dar și pe câștigătorii trofeului.
Să mai spunem doar că momentul în care toți spectatorii și toate galeriile prezente în stadion au reacționat la unison a fost cel din final, când președintele FRF a coborât pe teren pentru a decerna trofeul, fiind întâmpinat cu un val de fluierături și huiduieli.
