Dr. Alin Văcean, managerul Filarmonicii de Stat din Arad, şi-a lansat ieri la „Scienta”, în prezenţa unor invitaţi aleşi, cartea intitulată „Improvizaţia- fenomen procesual în creaţia muzicală în raport cu tehnicile elaborate”, carte al cărei conţinut coincide în mare parte cu teza sa de doctorat, susţinută la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
„La început am fost surprins: termenii «rigoare» şi «improvizaţie» par a se bate cap în cap. Cum să cercetezi improvizaţia? Iată, dr. Alin Văcean cercetează această necunoscută şi atât de mare cunoscută a muzicii (…). Trebuie să-l felicităm şi să-i urăm ca alte lucrări de-ale sale să vadă lumina tiparului, mai ales că este unul dintre cei mai tineri cercetători din zona aceasta, atât de delicată, a cercetării muzicale”, a spus, cu această ocazie, dr. Doru Sinaci, redactor- şef la «Glasul Aradului» , care a şi semnat o recenzie a acestei cărţi.
„M-am bucurat foarte mult când am văzut acest titlu- îngrozitor de îndrăzneţ, având în vedere că teritoriul improvizaţiei este unul foarte vast. Cartea pe care ne-o propune Alin Văcean este rodul unei munci susţinute sub îndrumarea unui profesor renumit pentru exigenţă. Dacă au reuşit să treacă peste această încercare şi să rămână prieteni, înseamnă că s-a muncit serios şi că rodul îi onorează pe amândoi”, a adăugat zâmbind dirijorul dr. Dorin Frandeş.
„Când am ales această temă, am avut în vedere, în primul rând, viitorul; de acolo ne-am întors în urmă. Avem suficientă documentaţie pentru a dovedi că, deşi în Occident a existat o perioadă de regres în ceea ce priveşte improvizaţia, toate culturile istorice s-au folosit de ea. Atunci când muzicienii interpretau de mai multe ori o bucată muzicală, fiecare adaos era, de fapt, improvizaţie. Adaosurile se statorniceau şi deveneau realitate melodică. Improvizaţia stă, aşadar, la baza evoluţiei muzicii şi va ajuta omenirea să depăşească acest prizonierat al rigorii, întâlnit adesea în filarmonici şi opere”, a subliniat prof. univ. dr. Constantin Rîpa, coordonator al tezei de doctorat.
În final, managerul filarmonicii arădene a mărturisit că această carte are la bază curiozităţi născute la o vârstă mult mai fragedă:
„ Cartea este un rezultatul unor căutari din gimnaziu, când stăteam la pian, improvizând nocturne, ca Chopin. A urmat apoi, desigur, liceul, cu alte experimente şi perioada facultăţii (…). Am evoluat ca bariton în Corul Antifonia, în care am avut ocazia să cântăm partituri grele, noi, pe foarte multe voci, care nu se interpretau la alte coruri din ţară. Pe noi ne interesa acea «pastă sonoră», acea heterofonie care era prezentă şi în lucrările lui Enescu”.
Alin Văcean a trecut rapid prin prezentarea structurii de bază a cărţii, care urmează etape cronologice, şi a conceptelor-cheie, exemplificând totul prin cuvinte şi partituri. Înainte de a trece la sesiunea de autografe, acesta l-a chemat alături, pentru a doua oară, pe Lucian Nagy, pentru o bucată muzicală foarte puţin pregătită, în formaţie „Meistersingeri” pian-saxofon.
Următoarea carte? Una exclusiv despre jazz.
