Lecţia de istorie – Descoperirea planetei Neptun

Neptun este a opta planeta de la Soare din sistemul solar. Numită după zeul roman al mării, este a patra planetă după diametru şi a treia după masă. Neptun are o masă de 17 ori mai mare decât cea a Pământului şi puţin mai mare decât masa lui Uranus, care este de 15 ori mai greu decât Pământul, dar nu la fel de dens. Neptun orbitează în jurul Soarelui la o distanţă de 30,1 unităţi astronomice, ceea ce înseamnă că orbita sa este de aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita Pământului. Simbolul astronomic al lui Neptun este o variantă modificată a tridentului zeului Neptun.
Neptun a fost ulterior observat pe 23 septembrie 1846 de Johann Galle, la o distanţă de mai puţin de un grad de poziţia prezisă de calculele lui Urbain Le Verrier. La scurt timp după aceasta a fost des­coperit şi satelitul său Triton. Alţi 12 sateliţi au fost descoperiţi în secolul al XX-lea. La 25 august 1989, sonda spaţială Voyager 2 a trecut prin vecinătatea planetei.
Neptun are o compoziţie asemănătoare cu cea a lui Uranus, compoziţiile ambelor planete fiind diferite de ale giganţilor gazoşi mai mari, Jupiter şi Saturn. Atmosfera lui Neptun este asemănătoare cu cea a lui Jupiter şi Saturn prin faptul că este compusă în principal din hidrogen, heliu, urme de hidrocarburi şi posibil azot, dar are proporţii mai mari de apă, amoniac şi metan. Astronomii îi clasifică uneori pe Neptun şi Uranus ca „giganţi de gheaţă” cu scopul de a sublinia aceste distincţii. Interiorul lui Neptun, ca şi în cazul lui Uranus, este compus în principal din roci şi gheaţă. Urmele de metan din straturile superioare ale atmosferei, în mare parte, îi dau un aspect albăstriu planetei.
În seara zilei în care Galle a primit scrisoarea lui Le Verrier, 23 septembrie 1846, Neptun a fost des­coperit la mai puţin de 1° distanţă de predicţia lui Le Verrier şi la 12° distanţă faţă de cea a lui Adams. Mai târziu, Challis şi-a dat şi el seama că de fapt a observat planeta de două ori în august, însă nu reuşise să o identifice (Neptun a fost observat la 8 şi 12 august, dar din cauză că Challis nu avea o hartă a stelelor actualizată nu a fost recunoscut ca o planetă), pentru că nu căutase cu suficientă atenţie.
După descoperirea planetei au existat neînţelegeri între francezi şi britanici, nefiind clar cui trebuie să-i fie atribuită descoperirea. În cele din urmă, comunitatea internaţională a ajuns la consensul că atât Le Verrier cât şi Adams au contribuit la descoperirea lui Neptun. Cu toate acestea, în prezent lucrurile sunt reevaluate de istorici, după ce în 1998 au fost redescoperite nişte documente ştiinţifice de la Observatorul Regal din Greenwich, docu­mente furate de astronomul Olin J. Eggen, păstrate de acesta aproape trei decenii şi descoperite imediat după decesul său. După citirea documentelor, unii istorici susţin că „Adams nu merită drept egal cu Le Verrier pentru descoperirea lui Neptun. Acest drept aparţine numai persoanei care a reuşit atât să estimeze locul planetei cât şi să convingă astronomii pentru a o căuta.
La scurt timp după descoperirea sa, noua pla­netă nu avea o denumire, ci era denumită „planeta de dincolo de Uranus” sau „planeta lui Le Verrier”. Prima sugestie de denumire a fost cea a lui Galle, ce a propus să fie denumită Ianus. În Anglia, Challis a propus numele Oceanus.
Cerându-şi dreptul de a denumi planeta des­coperită de el, Le Verrier a sugerat rapid numele Neptun, afirmând incorect că numele a fost aprobat oficial de către Biroul Longitudinilor francez. În octombrie el s-a gândit să-i pună propriul său nume, Le Verrier, având pentru aceasta sprijinul lui François Arago, directorul observatorului. Această propunere a fost respinsă în afara Franţei. Anuarele publicate în Franţa au revenit atunci la numele Herschel pentru Uranus, după descoperitorul William Herschel, iar noua planetă a fost numită Leverrier.
La 29 decembrie 1846, astronomul Struve s-a exprimat în favoarea numelui Neptun în cuvântul adresat Academiei de Ştiinţe din Sankt Petersburg. Cu timpul, numele Neptun s-a încetăţenit şi a fost acceptat de comunitatea internaţională. În mitologia romană, Neptun, identificat cu zeul grec Poseidon, era zeul mării. Astfel toate planetele, în afară de Pământ, poartă nume de zei din mitologia greacă şi romană.