OLYMPUS DIGITAL CAMERA„Revolta Orientului”
de Carmen Gavrilă
Polirom, 2013
Nu mai departe de săptămâna trecută, sărutul a devenit o formă de protest – la Ankara- , o blândă sfidare faţă de măsurile coercitive propuse de guvernul lui Recep Erdogan, iar la Londra un soldat murea nedrept de mâna unui extremist islamist. Fie şi numai aceste două evenimente recente ar trebui să ne îndrepte atenţia spre o nouă apariţie Polirom: ,,Revolta Orientului” semnată de Carmen Gavrilă.
De pe data de 11 septembrie 2001, lumea pare bântuită de un duh rău ce poartă numele de terorism. În spatele său, se ascund oameni negri de fana­tism religios și care pot înfricoşa întregi metropole. Tahrir, Gaddafi, Bah­rein, Revoluţia de iasomie, Orientul Mijlociu, Fâşia Gaza, Primăvara Arabă, Libia, Hamas, Iran, Hussein, Şaria, Hezbollah… sunt doar câteva dintre substantivele care au generat atâtea titluri de articole mediatice de maxim tiraj. Frec­venţa lor este covârşitoare pe buzele crainicilor de la secţiunea ,,politică externă”. Şi totuşi, câţi dintre noi se pot lăuda că ar face un rezumat al ultimului deceniu de istorie contemporană în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord? Iată de ce declar volumul mai sus po­menit ca pe o lectură absolut necesară.
În primul rând, cataloghez cartea jurnalistei Carmen Gavrilă ca reprezentând un act de curaj bazat pe o veritabilă experienţă profesională în Orient. Ajunsă în Fâşia Gaza, de pildă, i s-a spus cu jovialitate locală că ,,Voi, jurnaliştii, sunteţi nebuni!”. Cu siguranţă, fără curioasa şi perseverenta ,,nebunie” a unor jurnalişti de investigaţie, lumea nu ar mai fi la fel. Darea de seamă sau reportajul pe care Carmen Gavrilă ni-l restituie prin această carte se bazează pe o excelentă documentare la faţa locului, aşa cum se va putea observa din informaţii insolite ale textelor reunite aici. Asimilată în câteva capitole, tema revoltei populare abordată de autoare vizează ţările islamice care au trecut în ultimii ani prin câteva prefa­ceri, revoluţii şi războaie civile. În majoritatea cazurilor, există un numitor co­mun al acestor prefaceri: forţele progresiste ale tinerilor şi ale intelectua­lilor, infuzate de visul democratic euro­pean ori american, alimentate de internet și care s-au opus unor grupări sau lideri extremişti.
Aşa cum s-a prevăzut încă de la apariţia sa, Internetul a schimbat faţa lumii şi este o forţă considerată ca atare mai ales în ţările cu regimuri dictatoriale unde tot Internetul devine -pentru guvernanți – diavolul în per­soană, un rău cumplit ce trebuie suprimat. În fapt, el reprezintă mediul cel mai favo­rabil diferenţelor de opinie, consacrând diversitatea, exact ce nu poate agrea un sistem politic coercitiv, represiv. Cum era şi de aşteptat, cu cât Internetul a fost mai demonizat, cu atât interesul faţă de el a crescut în ţările arabe. De pildă în Iran, semisubversivitatea mediului virtual este aşa de activă, încât iranienii au produs cea mai mare comunitate de bloggeri.
Adresabil oricui vrea să fie temeinic informat despre mecanismele politice ale lumii în care trăieşte, acest volum jurnalistic grupează inclusiv câteva interviuri absolut originale. Ele ne lămu­resc asupra vechilor relații de prietenie ale lui Ceaușescu cu lumea arabă, prie­tenie care s-a răcit considerabil în ultimii ani, despre posibilele piețe de desfacere ale produselor românești în zonă precum și despre perspectivele ca Turcia să devină un model de temperare a tendințelor extremiste. Tot cu acest prilej ajungem la curent cu viziunile unor jurnaliști locali, ambasadori, lideri de opinie israelieni sau musulmani, ori cu surprinzătoarea poveste de succes economic a Turciei, ţara care ar putea anunţa schimbarea la faţă a paradigmei culturii islamice în ce are ea tolerant şi deschis spre Europa. Cât despre extremismul religios nu trebuie să uităm de unde înfloreşte el: ,,Terorismul de inspiraţie islamică este de cele mai multe ori în contradicţie clară cu Coranul, aşa că apelează la interpretări ca să forţeze justificări pentru violenţă. Numeroşi teologi şi specialişti în studiul islamului sus­ţin că specia «al-Qaeda» nu repre­zintă islamul, iar cele mai multe dintre mesajele şi acţiunile extre­miştilor contravin flagrant princi­piilor de bază islamice. Dar ei vin din lumea islamică, iar aceasta este de necontestat în faţa opiniei publice internaţionale”.
Anca Giura

Recomandările redacției