Literatură la o ceaşcă de ceai, rubrică de recomandări de lectură cu Anca Giura

Colaboratoarea mea Anca Giura a ales pentru această săptămână un volum semnat de J. M. Coetzee. Sperăm să vă placă şi nu uitaţi că aşteptăm să ne comentaţi intens pe site-ul nostru sau pe contul de facebook.
J. M. Coetzee
Tinereţe, Humanitas, 2012
,,Londra e plină de fete frumoase. Vin de peste tot din lume: ca bone, ca să înveţe limba engleză, ca studente la Filologie sau pur şi simplu ca turiste. Poartă părul lins, încadrându-le obrajii, ochii sunt daţi cu fard închis, au un aer de mister suav. Cele mai frumoase sunt suedezele cu pielea ca nuanţa mierii, dar şi italiencele cu ochi migdalaţi, mignone, îşi au şarmul lor”. Dar deşi aceste creaturi proaspete şi fermecătoare se perindă cu duiumul printr-un oraş atât de mare, niciuna nu pare a-i da atenţie lui John. El e un tânăr sud-african venit la Londra să-şi încropească un start financiar în viaţă şi care pare foarte conştient de figura sa anostă şi inexpresivă. În plus, este singuratic, deşi harnic şi inteligent. Buzunarele îi sunt pline de cărţi (Hölderlin, Rilke), dar şi de întrebări   existenţiale: oare care i s-ar potrivi mai mult, o carieră în matematică sau una în literatură? Matematica o idolatrizează pentru puritatea ei, poezia îl atrage pentru că stârneşte pasiuni, inclusiv fetele par a fi atrase mai mult de poeţi decât de matematicieni. Mă rog, cel puţin aşa se întâmpla pe la începutul anilor ’60 în Occident.
,,Tinereţe, scene de viaţă provincială”, romanul cu inserţii autobiografice al celebrului J. M. Coetzee se conformează perfect titlului şi se constituie într-o reflecţie uşor crudă, uşor tragică asupra vârstei deciziilor. Pentru că tinereţea, cea care aruncă un pod între copilărie şi maturitate, reprezintă o etapă de viaţă constituită din aproximativ două decenii în care fiecare ins ia decizii cruciale pentru propriul destin. Iar dacă nu le ia singur, deciziile se impun din altă parte şi apoi vor curge mai abitir regretele. Odinioară, vechii greci ori latinii cântau şi lăudau tinereţea ca vârstă a splendorii trupeşti, a gloriei războinice, a iubirii pătimaşe. Două milenii mai târziu, Coetzee, filolog şi bun cunoscător de literatură, ne prezintă tinereţea ca pe o vârstă a viselor rănite. Or, John nu va descoperi nici femeia ideală (pe ,,cea Sortită’’) în iubitele-i pasagere şi frivole, nici gloria literară într-un mare oraş, nici prosperitatea materială. Şi acestea toate, nu pentru că nu s-ar fi zbătut să le dobândească, ba dimpotrivă.
Cele mai sensibile pagini se dovedesc a fi cele în care tânărul se confruntă cu marele oraş. Se simte neînsemnat şi provincial, spectator la un spectacol care nu-l include. Un roman despre ratarea incompletă, despre hazard şi compromis, despre amânarea împlinirii visate, iată ce semnifică romanul ,,Tinereţe’’. Peste toate, perseverenţa şi autodisciplina sunt caracteristicele personajului care pot anunţa victorii viitoare, dar toate cu un preţ. Cât priveşte maniera de a scrie lite­ratură a acestui autor favorit al edi­turii Humanitas, veţi descoperi la el un stil insolit, sobru, masculin, direct, frecvent laconic, axat pe un  atipic timp prezent al narării.