Am observat că se face o adevărată tevatură din trecerea unor consilieri locali dintr-un partid în altul, odată cu dezlegarea la migrare pusă în practică de actuala guvernare. Cel puţin la nivelul judeţului Arad, se observă că aceste mutări nu produc efecte majore, adică nu „întorc” majorităţi existente deja. Poate doar la Târnova, dar acolo există un caz aparte şi vor fi alegeri parţiale anticipate.

Adevărata problemă este cea a primarilor şi a preşedinţilor de consilii judeţene. Acolo, la nivel executiv, se pot schimba efectiv şi semnificativ polii puterii. Chiar dacă, în mod normal, actul decizional, adică hotărârile de consilii se iau prin votul majorităţii consilierilor, nu trebuie să ne amăgim cu această „putere” a consilierilor. E clar că în România, într-o proporţie covârşitoare, deciziile sunt luate de către primari sau preşedinţi de consilii judeţene – chiar şi propuse în mod direct de aceştia –, mai apoi trecând uneori formal, prin votul consilierilor.

Miza actualei puteri este cea legată de primari, pe care poate să-i ademenească foarte simplu, prin alocarea de fonduri către primăriile respective, prin aprobarea unor proiecte sau, pur şi simplu, prin „donaţii” cu iz de mită electorală. Adică, aşa cum s-a întâmplat într-o comună suceveană, unde primarul (PNL, pentru conformitate) a fost recompensat cu un microbuz şcolar, ca urmare că a reuşit să finalizeze construirea unei grădiniţe. Care grădiniţă este finanţată într-o proporţie semnificativă, tot din fonduri guvernamentale. Orice logică ne îndeamnă să suspectăm faptul că respectivul primar va pleca din partidul său de baştină, dacă nu la PSD, măcar la unul dintre partidele care formează arcul guvernamental, iar opţiunea cea mai logică este proaspătul partid al lui Tăriceanu, care şi-a şi trimis un emisar la respectiva inaugurare, adică unul dintre parlamentarii (foşti) liberali dezertaţi între timp la reformatorii tăriceni.

Ceea ce a omis, însă, vicepremierul Dragnea este că această ordonanţă ar putea să funcţioneze, dacă nu ca un bumerang, măcar ca o lovitură eşuată. Dacă Guvernul poate să şantajeze primarii cu pomeni electorale, acelaşi lucru pot să îl facă şi primarii. Iar cea mai la îndemână metodă este ca primarii să se declare independenţi şi să aştepte nu doar ofertele generosului guvern Ponta, ci şi deznodământul alegerilor prezidenţiale. În acest calcul trebuie să luăm seama şi la faptul că lui Victor Ponta îi arde buza acum să aibă sprijinul primarilor, deoarece îşi doreşte cu disperare să ajungă preşedintele României, în timp ce primarii sunt stăpâni pe situaţie şi mai pot aştepta şi după alegeri, chiar şi până în 2016, când vor avea loc alegerile locale.

Rămâne de văzut cam câţi primari vor face pasul înspre partidele de guvernământ, câţi vor sta liniştiţi, în partidul care i-a adus în fruntea primăriilor şi câţi vor decide să devină independenţi. De asemenea, tot în cadrul calculelor este curios cam câţi primari nu vor mai beneficia de majorităţi, în cazul în care nu vor reuşi să-i convingă pe toţi consilierii proprii să migreze odată cu ei, fie în alt partid, fie în zona de aşa-zisă neutralitate numită independenţă.

Oricum, această migraţie, câtă se va produce şi indiferent în ce direcţie, nu face decât să ne mai umple de ridicol în faţa celorlalte ţări europene. Cu sau fără migrări majore în rândul primarilor, prin această ordonanţă a migrării, răul a fost făcut. Urmează consecinţele.

Recomandările redacției