S-au mai dus doi coloși ai culturii: actorul Valentin Uritescu și mezzosoprana Iulia Buciuceanu. Într-o singură zi, patrimoniul cultural al țării noastre a fost sărăcit de două mari nume, care lasă în urmă un gol care cu greu va putea fi înlocuit.
Nu e cazul să ne plângem de lipsa valorilor, le avem, har Domnului, ci de modul în care ne raportăm la ele. Oamenii, oricât de valoroși ar fi și oricât de mult au oferit Universului, la un moment dat trebuie să plece. Asta e legea dată de Dumnezeu. Nu ne putem împotrivi, ar fi inutil, chiar dacă plecarea unora ne lasă mai săraci, iar pierderea lor o resimțim mai greu și golul rămas este mai mare. După cum spuneam, din fericire noi, românii, avem resurse sufieciente de a umple marile goluri. Avem în continuare mari personalități, care se ridică deasupra mediei pe care o dă școala românească, și putem spune că am putea excela aproape în fiecare domeniu. Problema este însă că, cel puțin încă, nu reușim să ne raportăm corect la aceste valori. Nu știm să le apreciem încă adevărata valoare, să profităm de ea, să o exploatăm suficient.
A fost Tomescu la Arad, știați?
În argumentul celor spuse de mine vin cu un exemplu. Săptămâna trecută, în cadrul concertului obișnuit de joi al Filarmonicii arădene, invitat a fost violonistul Alexandru Tomescu. Pe scurt, cele patru ingrediente ale concertului au fost: Tomescu, vioara Stradivarius, Anotimpurile de Vivaldi și acustica sălii Filarmonicii arădene, una dintre cele mai bune din lume – fără niciun un strop de exagerare.
Sala a fost plină, nu însă arhiplină, așa cum ar fi fost normal la un asemenea eveniment de gală. Nu are rost să dezbat acum valoarea celor patru ingrediente. Ele pot fi verificate, pe rând, cu ajutorul google-lui. Dar prezența la Arad a unei personalități precum Alexandru Tomescu, nu doar un virtuoz al viorii, ci și un gânditor, un filozof, posesor a unei culturi și a unei minți cu totul ieșite din comun, nu avea voie să treacă neremarcată. În special de oamenii politici, care poate ar fi avut șansa să învețe ceva din eleganța, profunzimea și cultura marelui nostru violonist.
Absolut niciun politician arădean nu s-a aflat în sala Filarmonicii, la concertul lui Tomescu. Jignitor și rușinos pentru un oraș ca Aradul.
Mă întreb dacă la fel ar fi fost situația în cazul unui concert susținut de Salam, Vijelie, Minune sau Guță, unde „marea“ și „distinsa“ noastră clasă politică autohtonă ar fi fost în primele rânduri, să le „vadă dușmanii clasa“. Vai, mama lor, clasă…!
Să nu mai pomenim de prețul biletelor, unul scandalos de mic. În jur la 20 de lei, repet: 20 de lei! – un bilet pentru a asculta Anotimpurile de Vivaldi pe o vioară Stradivarius, interpretate de violonistul mondial Alexandru Tomescu într-una din cele mai bune săli ca acustică din lume. Iar sala nu a fost arhiplină și niciun politician arădean nu s-a afișat la concert.
Rămânem, așadar tot mai săraci. Nu pentru că nu am avea cu ce să ne hrănim, dar suntem atât de indiferenți și de ignoranți, de cele mai multe ori chiar proști, încât nu știm să gustăm din ce e bun, hrănitor și valoros, ci ne mânjim cu rahatul ieftin, înșelător și de prost gust.
În final, să ne amintim de marile valori locale, naționale și chiar internaționale care ne-au părăsit în acest an: pianistul Radu Lupu, baritonul Nicolae Constantinescu, Sylvia Hoișie – iventatoarea Polidinului, medicamentul care a salvat mii de vieți, compozitoarea Felicia Donceanu, etnomuzicologul Speranța Rădulescu, George Bălan – unul dintre cei mai apreciați muzicologi ai lumii, dr. Ioan Ometa – expert în kinetoterapie, osteopatie sau posturologie, violonistul Daniel Podlovschi – apreciat de Isaac Stern sau Itzhak Perlman, marea mezzosoprană Teresa Berganza, actorul Sidney Poitier, profesorii arădeni Cristian Haiduc și Mircea Buta sau scriitorul Vasile Man.
