Nesătui

Lăcomia bancherilor a făcut să curgă fluvii şi fluvii de cerneală de-a lungul istoriei, s-au scris romane, piese de teatru, tragedii, comedii, s-au făcut filme, filme documentare, s-au scris lucrări ştiinţifice, dar nimeni nu a putut să-i pună stavilă. De cele mai multe ori, lăcomia acestor oameni care trăiesc din dat bani cu împrumut se vede ca urmare a dobânzilor practicate, foarte mici atunci când cineva face un depozit bancar, de s-a ajuns la situaţia penibilă ca deponentul să trebuiască să mai ducă bani de acasă după ce se scad comisioanele şi impozitele datorate la stat şi foarte mari atunci când se acordă credite. Sistemul este reglementat legal, băncile au acoperire pentru ceea ce fac, aşa că nimeni nu le poat face din păcate nimic. Eventualii clienţi pot doar să caute o instituţie ceva mai omenoasă, care să lase şi pe altul să trăiască, nu să-şi sufoce atât creditorii, cât şi debitorii.
Pentru serviciile „deosebite” pe care le aduc societăţii, bancherii sunt remuneraţi cu salarii la care un om de rând nici măcar nu are curajul să viseze. Pe cât e mai important postul deţinut de cineva, pe atât mai mare e salariul. Dar banii încasaţi în mod legal, pe spatele clienţilor nu sunt îndeajuns pentru toată lumea. Recent, Dorin Cocoş, omul de afaceri uns cu toate alifiile, care a ajuns să fie judecat în dosarul Microsoft, a povestit în faţa judecătorilor că a fost întrebat de unul dintre partenerii săi de afaceri dacă este de acord să se dea câte un milion de euro pentru două persoane aflate la conducerea unei bănci cunoscute. A acceptat propunerea aşa că afacerea s-a derulat în continuare…
În aceste condiţii, sunt foarte curios să văd ce măsuri va lua banca împotriva celor doi indivizi, care, dacă spusele lui Cocoş se adeveresc, ar  merita, nu să fie trimişi la închisoare, unde statul le asigură cazare, hrană şi tot felul de activităţi recreative, ci să fie obligaţi să trăiască vreo zece ani cel puţin, cu salariul minim pe economie, din care să-şi plătească chiria, întreţinerea, benzina, asigurarea la maşină şi de ce nu… ratele la bancă, pentru creditele pe care le au deja. Cu siguranţă că indivizii ar prefera plutonul de execuţie, dacă marele democrat Ion Iliescu nu i-ar fi scăpat de această dilemă imediat după preluarea puterii de la Ceauşescu, când a vrut să scape de eventuale emoţii nedorite şi a abolit pedeapsa cu moartea.
La o pedeapsă similară ar trebui condamnaţi şi politicienii, printre care se află şi Victor Ponta şi alţi membrii ai Guvernului, care nu susţin o iniţiativă legislativă menită să pună o mică stavilă în calea recuperatorilor de credite, ce cumpără de la bănci datoriile oamenilor care nu mai au cum să le plătească pe sume infime şi apoi vor să ia şapte piei de pe cei care le cad în mână. Mai mulţi parlamentari au iniţiat un proiect de lege care a şi fost adoptat de Senat, conform căruia „creanţele cesionate pot fi valorificate până la un prag maxim reprezentând dublul sumei din valoarea de cesiune a creanţei, prevăzută în contract, dar fără a depăşi valoarea debitului principal restant”. Guvernul social- democrat condus de Victor Viorel Ponta nu vede însă cu ochi buni propunerea, pentru că, ar afecta patrimoniul privat. Poate că se aduce atungere patrimoniului privat, dar este doar patrimoniul unor indivizi lipsiţi de scrupule şi poate al celor care se lasă mituiţi de ei, pentru a le apăra interesele, nu patrimoniul oamenilor cinstiţi.