Neveste disperate

În cazul în care partenera de viaţă are o vedere obtuză (şi fie vorba între noi, cam aşa sunt toate); patima alcoolului poate fi fatală unui un bărbat arestat între gratiile coliviei conjugale. Ei, nu am vrut să insinuez că maşterele plictisite de excese bahice ar angaja rakeţi să le pună bombe sub maşină ori le îndulcesc cafeaua cu otravă, este suficient să mituiască un doctor iar apoi să-şi expedieze mult iubitul soţior la analize în cabinetul acestuia. Urmarea este lesne de anticipat. Omul iese de acolo atât de turmentat de veştile primite încât nu mai ştie dacă mai întâi să sune la notar pentru testament ori pe Regele Kuki pentru cele trebuincioase îngropăciunii. Dar când să pună mâna pe telefon, iată că doftorul îl trage de mânecă înapoi în cabinet şi după ce-i mâzgăleşte un tratament îi spune că ar avea o şansă dacă se lasă de băut. Şi de tutun, în cazul în care consoarta-i este antitabagică. Aşa a început povestea în cazurile pe care le voi prezenta mai jos.
Una din victimele acestei metode perfide de dezalcoolizare a fost un domn a cărui unică vină era că fiind vânător pasionat se făcea mut la orice paranghelie cinegetică. Odată a ajuns acasă de la o astfel de petrecere cu o pereche de coarne de lopătar pe cap şi o coadă de mistreţ legată de cartuşieră la fund. Aflând că este cu ficaţii în pioneze a trecut pe un tratament vegetariano- naturist bazat îndeobşte pe suc de mesteacăn şi clisme. Cum ,,coceanul nu se ţine cu tulei”; după cum adevărat grăieşte o vorbă populară, nevasta plictisită de randamentul scăzut al potenţei acestuia din cauza regimului strict vegetarian şi-a găsit pe altul iar în urma clismelor repetate vânătorul nostru s-a potcovit c-un muşuroi de hemoroizi. Când s-a hotărât să şi-i opereze, i-au făcut analize şi-a aflat că are ficatul mai sănătos decât al unui mânz pregătit să ajungă lasagna în farfuriile anglo-saxone.
Încornoratul a renunţat la operaţie iar după două ore în domiciliul conjugal răsunau focuri de armă şi lumea strânsă buluc privea cu sufletul la gură cum amantul sărea în pielea goală pe fereastră. Într-o situaţie la fel de delicată a fost pus şi un profesoraş de provincie căruia i s-a comunicat sec un diagnostic sumbru, iar omul fiind slab de înger a luat-o pe ulei. Din pricina stressului a trecut pe antidepresive pe care într-un final le-a combinat cu alcool pentru că a considerat că dacă tot predă bocancii, barem să fie fericit. După ce din pricina cokteilurilor cu pastile a luat-o razna şi-a ajuns să umble prin curtea şcolii în pielea goală l-au dus la ospiciu unde l-au dezalcoolizat pe bune, dar ce folos că bietul om şi-a pierdut catedra. Actualmente se află tot acolo, în stadiul de legumă, după o tentativă ratată de sinucidere. Consoarta-i pierzând onoarea de a fi nevastă de profesor într-un loc uitat de lume s-a apucat la rândul ei de băut şi s-ar putea să vină să-i ţină de urât în salon, pentru că nimeni nu o mai vrea şi nu are nici un venit.
Al treilea caz s-a sfârşit cu valenţe tragice. Unui patron ajuns la vârsta senectuţii i s-a spus că având pancreasul praf, n-o să mai bea tradiţionala crampă de Crăciun dacă nu întrerupe de urgenţă consumul. De data asta funebrul prognostic a fost pe bune. Convins că o să moară bietul om s-a hotărât să se dedea plăcerilor vieţii şi a luat Viagra până când a fost răpus la datorie de un infarct. Bineînţeles, partenera de sex nu era văduva care s-a pomenit când a tras linie în afacerile defunctului că acesta investise în câteva luni agoniseala de-o viaţă în piţipoance de liceu, curve de centură ori saloane de masaj.
Aşa că doftorii să facă bine şi să se gândească de două ori înainte de a-şi încălca jurământul dat lui Hipocrate la terminarea facultăţii. Şi să nu-şi mai bage nasul pentru un cartuş de ţigări şi-o damigeană în treburile noastre, alea bărbăteşti, fireşte!