S6305965La începutul acestei săptămâni a fost mare agitație la primăriile din județ care au produ­- cători agricoli ce-și vând produsele în piață, aici încadrându-se și cunoscuta comună Seleuș.
Acestora trebuiau să li se emi­tă noile atestate, conform Legii 145/2014 și altor acte conexe deoarece „până la 1 mai au fost valabile vechile Certificate de producător, de atunci intrând în vigoare Atestatele noi, cu toate actele conexe“ după cum ne spunea primarul comunei Cristian Branc.
Așa că în dimineața zilei de luni, sediile acestor primării au fost luate cu asalt, angajații cu pregătirea specifică realizând la un moment dat că sunt depășiți de volumul de muncă.
Organizare eficientă
La Seleuș, o comună ai cărei lo­cuitori sunt recunoscuți de peste cinzeci de ani drept unii din cei mai prolifici legumicultori ai județului, situația nu a fost altfel. Primarul Cristian Branc s-a implicat direct în organizarea activității, a pus la dispoziție sala de ședințe a Primăriei și încă o angajată, în așa fel încât oamenii veniți după acte să aibă unde sta și să aștepte cât mai puțin. Chiar edilul dădea explicațiile cerute pentru ca totul să meargă „șnur“. „Mi se pare normal să se aplice legea dar ADEVĂRAȚII producători agricoli – cei ce produc cu mâinile lor, pe pământul lor legumele – ar trebui protejați, nu îngreunați. Pentru că evaziunea din legumicultură nu ei o fac, o fac cei ce aduc pro­duse cu TIR-urile din Polonia, Turcia, Grecia chiar Italia. Dezamăgirea este mare deoarece în unele din aceste țări – precum Polonia subvenția pentru legume este foarte mare; la noi nu se dă zicându-se că… suprafețele sunt prea mici. La noi la Seleuș dintotdeauna producerea de legume a fost sursa principală de venit a întregii familii, familia muncind non-stop, cu mic cu mare, de la producerea răsadurilor până la vânzarea legumelor pe piață. Munca asta trebuie apreciată, nu disprețuită“ ne spunea primul edil din Seleuș.
Oamenii, foarte cătrăniți
Dintre agricultorii aflați pe la orele amiezii la Primărie, unii au ținut să ne spună părerea lor și deși erau supărați, au avut puterea să ne explice coerent și direct problemele lor.
„Nu am cuvinte să-mi exprim dezamăgirea și descurajarea. În loc să fim ajutați noi cei care muncim efectiv la producerea legumelor de calitate, uitați-vă! În loc să ne ajute cu simplificarea birocrației – cum ne așteptam, «ei» le complică și mai mult. Și, mai rău: sunt și neclare și greoaie. Nu pot fi toți absolvenți la Drept. Nimeni nu ne-a întrebat ori consultat înainte, cum ar fi fost firesc. Apoi, pe toți ne consideră de la început posibil «infractori»: amenzile ajung cât o… casă de pe la noi. Îngrăd­i­rile la primirea Carnetelor – ce au doar 40 de file, ne fac să tot venim la Primărie. Știu «domnii» cât ne costă pe noi o zi de muncă pierdută? Nu ne-a întrebat nimeni niciodată de costurile întemeierii și mai apoi extinderii unei astfel de afaceri – că avem și noi probleme și copii de întreținut la școală. De nu ne-ar fi ajutat familia – că muncim toți de dimineața până seara – nu am fi reușit. Nu ne caută nici un specialist decât când vor ceva de la noi ori atunci când ne iau bani. Noi chiar suspectăm că se urmărește «ceva». Ce? Nu știm încă“ ne spunea cu năduf Florin Pop, ce ajunsese la rând să primească respectivul Carnet.
„Aleșii noștri tot merg «afară» pe banii noștri și n-au văzut acolo ce simplu e tot? De ce nu găsesc și ei o astfel de metodă ce a mers cu succes acolo și ar fi potrivită aici? Să vie să ne mai și întrebe, nu să tot experimenteze prostii pe noi! O să ajungem doar să… supraviețuim ori să ne lăsăm de asta; și atunci vom face ce? Că asta este o afacere a întregii familii. Să așteptăm și noi «socialu» de la stat. De unde?“ a completat și Pavel Iștoc
„La noi oamenii muncesc până la vârste foarte înaintate: nu stau decât dacă-s  bolnavi rău. Sunt bunici singuri – oameni bătrâni care, cu vânzarea unei roșii, a unei ridichi, a unui ardei ori a unei legături de pătrunjel își mai «fac» banii de curent; că pensiile sunt extrem de mici. Cum comple­tea­ză o bătrână ce abia mai vede car­netele alea? La asta s-a gândit cineva? Asta în condițiile în care reușesc să le obțină: că trebuie hârtii și drumuri multe pentru asta. Nu s-a gândit nimeni. Dau așa legea și… Dumnezeu cu mila! Eu parcă văd că vor fi probleme mari dacă nu judecă puțin când dau o lege de așa importantă pentru supraviețuirea noastră“ ne spu­nea și Ioan Belean.
Necăjiți sunt și angajații
„Pe lângă fișa postului noi vom fi nevoiți să stăm zi de zi, ore în șir după program. Oricât ai lucra de repede, oamenii își pierd răbdarea – și e de înțeles; și nu ne place nici nouă să-i vedem așa chinuiți, că știm cât muncesc, că aici trăim și noi. Pe de altă parte și la noi salariile sunt… derizorii, la ce răspundere avem; dacă greșim, omul ăla pierde o zi dar și marfa, care e perisabilă. Greu de înțeles cum s-a putut da așa o lege“ ne spu­nea una dintre angajate, aprobată de celelalte. Ar mai fi de spus că un legumicultor poate ieși pe piață doar dacă are Atestat de producător și Carnet de comercializare, pe lângă actele proprii, firește.

Recomandările redacției