Sportul Studențesc era o echipă frumoasă și plăcută în România. Și-a atras însă un capital de antipatie după ce a beneficiat de protecția lui Nicu Ceaușescu, dublată în anii post-revoluționari de cea tăcută oferită de foștii ei jucători ajunși în cele mai înalte poziții din Federația Română de Fotbal. S-a reclădit mai apoi, cu bani puțini și un patron nou, în persoana lui Vasile Șiman. A scos la rampă o generație nouă care juca frumos, era oricând capabilă să încurce pretendentele la titlu, păstrând în același timp romantismul ce a caracterizat trupa echipată în alb-negru, atât privitor la banii primiți de jucători, cât și în stilul de joc. Periodic, câte un fotbalist ridicat de Sportul făcea pasul către echipele importante. Sunt încă destul de proaspete ascensiunile lui Galamaz, Gigel Bucur, Mazilu și alții. De departe, lucrurile păreau într-o oarecare ordine, chiar dacă jucători ca Dacian Varga și Tibi Bălan erau mereu împrumutați, dar niciodată transferați definitiv, ca și cum ar fi semnat pe viață cu Sportul.

Ultima săptămână a scos însă mizeria de sub preș. La Sportul e jale mare. Cu Varga pe post de lider de sindicat, studenții au rupt tăcerea și au dezvăluit că n-au mai văzut bani de mult prea mult timp, iar condițiile în care se pregătesc frizează ridicolul unei Românii tot mai ciudate și situată parcă din ce în ce mai departe de ce își dorea. Pare ridicol în orice țară civilizată să ajungi să îți ceri banii munciți. Pentru că băieții care joacă acum la Sportul, talentați sau mai puțin talentați, au muncit pentru ce ar fi trebuit să primească. S-au ales în schimb doar cu amenințări și probabil cu un dezgust tot mai puternic față de ce au iubit odată, adică fotbalul.
E o dramă. O trăiesc nu doar fotbaliștii, în mai toate domeniile se întâmplă așa și probabil că nu doar în România. Dar e bine că țara noastră mică și veselă are puterea să meargă înainte, preocupată de ce-a mai făcut nea Gigi pe Muntele Athos (apropo, nu vi se pare că toate poveștile astea încep să dăuneze credin­ței?), de ziua mai proastă a lui Cristi Tănase sau de dușmanii lui MM Stoica. Păi nu-i Steaua echipa tuturor românilor? Nu așa reiese din comentariile făcute în timpul meciurilor roș-albaștrilor pe postul care continuă să tâmpească lumea cu producții gen Las Fierbinți? Măcar circ să fie, dacă la pâine ajungem tot mai greu, trăiască apetența noastră pentru senzațional! Ce s-a întâmplat la Sportul a fost grav de tot, dar atenția a fost deturnată rapid și, cum orice minune ține maxim trei zile, Dacian Varga și ai săi vor rămâne cu un gust mai amar decât orice eșec.

Recomandările redacției