Pentru familiile sărace, luna decembrie vine ca o minune care ridică temporar o piatră de pe inima părinților. Indiferent de scopurile personale sau profesionale, gesturile caritabile nu se mai opresc până ce nu se termină și sărbătorile.
Copiii săraci cresc cu o realitate urâtă: sărbătorile în sine sunt cele frumoase, nu persoanele care pregătesc darurile. Acest adevăr este sprijinit de lunile următoare, când nevoile nu se schimbă, numai oamenii.
Sloganul egoist ,,De Crăciun fii mai bun” lasă în micile inimi idealiste o dâră de pofte deșarte. Doar tinerii cu experiență înțeleg ce înseamnă luna decembrie, un cadou putred pe dinăuntru.
Dărnicia din decembrie este urmată de amnezie în restul anului. Rețelele sociale nu se mai umplu cu texte lacrimogene și mândrie ascunsă, iar evenimentele caritabile se împuținează considerabil.
Acest fenomen al exploziei de iubire față de semenii lipsiți de unele bunuri materiale dispare pentru mult timp. Arădenii reînvie acest sentiment, cândva nobil, doar în decembrie, anul următor.
Vă contrazic, deoarece există multe fapte bune și evenimente caritabile și în celelalte luni ale anului.
Da, într-adevăr, luna decembrie iese în evidență dat fiind sărbătorile care influențează mintea/inima oamenilor, însă, cine este bun cu adevărat, nu rămâne indiferent la nevoile semenilor indiferent de perioadă.
Bun, si care este solutia? Realist vorbind, fiecare om are o familie si pe sine, de care trebuie sa aiba grija, nu isi permit sa faca acte de caritate (financiara) zilnic. Poate mai bine v-ati revolta pe sistem si pe statul care nu pare sa aiba grija de cetatenii vulnerabili, in loc sa improscati cu noroi pe oamenii care fac ce pot, cand pot, cat pot (si care totusi este mai bine decat nimic). In special in zona Aradului, stiu de existenta a macar un ONG cu multiple campanii pe parcursul anului, inclusiv initiative de sustinere a scolarizarii la copii, asa ca, cu atat mai mult, articolul acesta pare o inutilitate.