În cel de-al optulea an al proiectului „Sculptura azi. 4 discursuri”, curatorii Anamaria Şerban şi Cosmin Moldovan propun arădenilor o nouă expoziţie de artă plastică contemporană, destul de omogenă conceptual, asta deşi cele patru discursuri vizuale aparţin, de această dată, unor artişti destul de diferiţi: Camil Păcurar, Iovan Blat, Bianca Hociung şi Manuela Zvîc.
„Camil este unul dintre primii mei studenţi, un tip absolut special, excepţional în ceea ce priveşte creativitatea artistică. Deşi mi-a fost teamă să-l pierd, el se reîntoarce după mult timp foarte bine pregătit(…). Nu aţi văzut niciodată în această galerie opera atât de multe şi atât de bine făcute într-un concept care îi aparţine lui. Foarte original, Camil este, după mine, unul dintre cei mai importanţi sculptori din ţară”, a spus Dumitru Şerban la vernisajul de miercuri.
Iovan „aproape că repetă geneza Pământului. Sunt puse la lucru cele patru elemente aici: pământul (material fundamental), apa, aerul şi focul. Doar că, pentru a obţine această expresivitate specială, lasă pământul peste iarnă să lucreze şi acesta capătă o anumită expresivitate minunată” (Onisim Colta).
„Domnişoara Bianca este o artistă foarte curajoasă, un grafician foarte talentat pe care eu l-am convertit la sculptură. În curând vom avea şi cercetarea ei în ceea ce priveşte legătura dintre gravură şi sculptură” (Dumitru Şerban).
„Manuela m-a surprins total. Este poate cea mai timidă dintre foştii mei studenţi şi cea mai curajoasă. E atât de frumoasă atât de curajoasă acum, când are curajul să îşi expună propriul trup” (Dumitru Şerban), mai ales că a sta nemişcată într-o cutie este „un supliciu” (Onisim Colta).
Germinaţia şi geneza sunt motive care predomină în această expoziţie, una în care materialele sunt pe alocuri evidenţiate prin contrast, iar ironia şi ludicul nu lipsesc, juxtapuse sau suprapuse gravităţii, mizeriei (dacă performance-ul tot este intitulat „Mizerie”) – ceva mai rar prin locurile „serioase” de pe la noi (şi nu mă refer la faptul că ce-i clasic ar fi naşpa), chiar dacă cei care (se) expun par a fi în etape diferite ale drumului lor artistic.
