Politica românească, o mlaştină în care se scufundă ţara

0
354

Niciodată România, în istoria ei modernă, nu a avut o clasă politică atât de slabă ca şi cea de astăzi. Cei care alcătuiesc partidele politice habar nu au ce înseamnă politica şi nici măcar nu-i interesează, pentru că nu au intrat în politică pentru a o practica la modul real, ci pentru ca, prin intermediul ei, să acceadă la funcţii şi posturi care să le asigure îmbogăţirea rapidă sau, în funcţie de eşalon, măcar o situaţie materială îndestulătoare. Nici măcar liderii partidelor habar nu au ce înseamnă doctrinele sau ideologiile, aşa că nu au nicio jenă să treacă la alt partid atunci când cel care l-a propulsat nu îi mai oferă ceea ce doreşte. Asistăm, acum, la cele mai uluitoare mutări de la stânga la dreapta, de la socialişti la capitalişti, iar aceste mişcări nefireşti nu miră pe nimeni, pentru că, de fapt, nici stânga nici dreapta nu mai sunt ceea ce ar trebui să fie. Practic, nu mai există nici stânga nici dreapta, ci doar nişte grupări care luptă pentru accederea la putere, care le permite să pună mâna pe resursele ţării, să le jefuiască la modul cel mai crunt posibil.
Marea dramă este că tot ceea ce ar trebui să fie administraţie, centrală sau locală, este total în mâinile politicului, fiind populată, în întregime, cu aparţinători ai partidelor politice, cei care chiar se pricep fiind degrabă înlăturaţi dacă nu acceptă să servească inte­resele partidului, să adere la el. Din păcate, politicul nu se mulţumeşte să-i înregimenteze dar să-i lase să facă treaba la care se pricep, pentru ca administraţia să funcţioneze bine, în folosul cetăţeanului, iar din profit să vireze o parte la partid, ci îi obligă să aservească total partidului instituţiile pe care le conduc.  Nu îi lasă să ia măsuri corecte şi obligatorii din punct de vedere administrativ, dacă acestea nu aduc profit partidului, şefilor şi clientelei, ci le impune să facă doar ce vrea partidul, chiar dacă măsurile dictate de către acesta sunt nişte prostii imense care împing instituţiile către faliment.
Cel mai dureros este faptul că omul de rând, cetăţeanul, se lasă amăgit extrem de uşor, girând aceiaşi politicieni care i-au minţit în repetate rânduri, dar vin şi spun că s-au schimbat peste noapte, că au trecut la alt partid sau au înfiinţat unul, curat şi nepătat, mânaţi de dorinţa de a face bine poporului, de a-i înlătura pe mincinoşi şi hoţi. Sau, poate că oamenii ştiu că sunt minţiţi, dar, după ce s-au convins că absolut toţi sunt hoţi şi mincinoşi, au decis că nu au altă soluţie decât să-i aleagă pe cei care, în opinia lor, au furat dar au şi făcut ceva. Sau, mai bine zis, au şi dat ceva, din multul pe care l-au furat. Iar, dacă aşa stau lucrurile, este limpede că şansele asanării mlaştinii sunt mult prea aproape de zero. Oare, chiar nu merită românii nişte conducători adevăraţi, nişte oameni cu adevărat politici, care să facă politică reală?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.