Prezent şi promisiuni

Cei mai mulți oameni vor  să trăiască acum, nu în viitor. Un ţel  pentru care oricât de mult   s-ar întinde, el este întotdeauna prea departe pentru a fi atins. Iar dorințele sunt, în linii mari, aceleași: case, mașini, concedii. Nu neapărat în această ordine. Fapt este că ziua de mâine, în care se promite laptele și mierea de pe lume, nu este atât de tentantă ca aceea de azi. Și, în fond ne-am fript de atâtea ori. Așa că rămâne doar ziua de azi. Mai bună sau mai rea, dar oricum mai ceva față de ceva, care nu se ştie dacă va fi. Şi, de cele mai multe ori, nu a fost. Desigur, vorbim aici de oamenii care trăiesc din muncă cinstită Și care este normal să vrea să câștige mai mult, ca să o ducă  mai bine. Dar dacă  el o duce mai bine, înseamnă că poate cumpăra mai multe produse și servicii, care sunt făcute de alții.  Şi aşa… roata se învârteşte. Altfel spus consumul este motorul economiei. Nu constrângerea. Iar o relaxare fiscală, este adevărat aduce mai puțin de la fiecare, dar de la mult mai mulți. Altfel spus, nu mult de la puțini, ci puțin de la foarte mulți. O măsură pe care și social-democrații și liberalii au votat-o. Dar pe  care acum o rediscută după ce președintele a retrimis Codul Fiscal în Parlament. Fapt e că liberalii au dat-o la întors cum se zice că nu se poate și relaxare fiscală și creștere salarială. Chiar și analiști mai mici sau mai mari au spus acest lucru, ba chiar  și guvernatorul Isărescu.  Or avea sau nu dreptate, rămâne de văzut. Nu știm acum. Dar cunoaștem  ce au zis și ce s-a întâmplat în viața reală. Cică am ieșit din criză și dacă n-ar fi fost ei așa de buni şi să ne scoată din valurile primejdiilor,  era vai și amar de capul nostru. Cum am ieșit fiecare dintre noi o știe și o simte și acum. Cert este că nici până astăzi nu s-a spus foarte clar pentru ce anume s-au luat cele 20 de miliarde  de euro împrumut. Un fapt este că mai bine de 80 % din sistemul bancar nu mai este românesc, iar în restul economiei proporția este aproape identică. Nici cu resursele nu stăm mai bine, iar distribuția de energie electrică și gaze este și ea din ce în ce  mai străină de noi. Iar astea s-au întâmplat într-un trecut chiar foarte apropiat pe care (prea) mulți par să-l uite. Și să-l repete.  Așa că un posibil răspuns ar putea fi acesta. Nu singurul.  Iar dacă o luăm invers  şi ei zic că va fi rău, s-ar putea chiar să fie (mai) bine.  Dacă tot s-a făcut referire la vânzări anterioare, de ce să nu se facă şi pe promisiuni. Desigur, viitoare. Care nici măcar nu există. Doar se spune că va fi rău. Dar ce punem în loc nu se spune. Aşa că decât promisiuni… viitoare, mai bine un prezent nu chiar grozav, dar măcar palpabil.