Recviem pentru Iosif Szuhanek (1928 – 2015)

S-a stins din viață cel mai vechi supraviețuitor al începuturilor Bătrânei Doamne. Născut în anul 1928, Iosif Szuhanek a plecat dintre noi marțea trecută. A fost înmormântat sâmbătă, în Cimitirul Eternitatea, acolo unde se odihnesc alți mari fotbaliști ai Bătrânei Doamne, ca Iosif Petschovsky, Zoltan Farmati, Nicolae Dumitrescu, Gheorghe Vaczi I, Otto Dembrov­schi sau Marian Sinescu.
Prin Codru Grădinariu, UTA și-a luat și ea rămas bun. Familia i-a transmis team-managerului roș-albilor că una din ultimele mari bucurii i-au făcut-o chiar utiștii, atunci când l-au vizitat la Casa de Retragere Rezidențială unde și-a petrecut ultima perioadă. Atunci, pe 30 aprilie, profesorul Dionisie Piros i-a însoțit pe Codru Grădinariu și pe Adrian Petre la o întâlnire emoționantă cu Iosif Szuhanek, cel care fusese la UTA chiar de la începutul existenței ei…
Un remember…
… așa cum a apărut în cartea „Bătrâna Doamnă, Regina României”, remember realizat cu sprijinul profesorului Dionisie Piros. „Iosif Szuhanek e născut în anul 1928 și numele său apare în actul de naștere al clubului ITA, ca reprezentant al juniorilor.
A început fotbalul la juniorii echipei Găiana Gai, grupare din care avea să se formeze Indagrara. Fiind foarte talentat, s-a pus problema să fie transferat la juniorii ITA-ei, în anul 1945. Inițial, nu a fost lăsat de condu­cerea echipei din Gai, dar, după ce baronul Francisc Neuman a oferit un set de echipament, transferul s-a realizat!
După un an de juniorat la ITA, joacă în prima echipă la Indagrara, iar în anul 1947 ajunge ca rezervă la ITA. Modest și respectuos, li se adresa campionilor Petschovsky și Farmati cu apelativul «dumneavoastră».
A devenit titular în echipă după 1948, la început extremă dreaptă, apoi mijlocaș. A făcut parte din efectivul grupării care câștiga campionatul în anul 1950 și a rămas mai departe în efectiv.
La un meci de campionat cu Universitatea Cluj, în 1952, a fost rănit destul destul de grav de Lutz. Arădean din Sântana, Lutz era atacant și s-a enervat după ce Szuhanek îl anihilase și l-a rănit grav la piciorul drept. A fost operat de două ori, rana încă se vede. N-a mai prins campionatul din 1954.
Ajunge din nou la Indagrara, iar de acolo Ion Reinhardt, devenit antrenor, l-a dus la CFR Arad, care atunci juca în Divizia B. Acolo mai joacă trei ani. A și antrenat doi ani la Aluniș.
Tâmplar de meserie, a lucrat tot timpul la fabrica ITA. N-a be­neficiat de primă, doar salariu și indemnizație de supraalimentație. Un jucător constant, niciodată n-a jucat slab. Muncitor, avea continuitate. Sportiv, n-a fost eliminat niciodată”.
Dumnezeu să-l odihnească!